Război întru Cuvânt

In ciuda traiului sau ascetic, a rigurozitatii sale morale, a scrupulozitatii organizatorice si a duritatii cuvantarilor sale impotriva patimilor, care ni-l pot infatisa putin intelegator fata de slabiciunile firii noastre, Sf. Vasile cel Mare s-a bucurat de dragostea si pretuirea locuitorilor din Cezareea intr-o masura atat de mare, incat acestia, barbati si femei, au dovedit ca erau pregatiti sa-si riste viata luptand pentru a-si apara episcopul, in acele vremuri de prigoana. Dupa mai putin de zece ani de cand primise tronul Cezareei, Sf. Vasile, unul dintre cei mai iubiti ierarhi ai Bisericii lui Hristos, a fost luat de la conducerea oilor cuvantatoare ale turmei sale de un “dusman” in fata caruia toata multimea cetatii nu avea cum se opune. Sa-l lasam pe prietenul sau drag, Sf. Grigorie Teologul, sa ne poarte peste timp in data de 1 ianuarie 379, in mijlocul orasului indurerat si indoliat …

Continuare »

6 Comentarii »

In cuvantul sau la Nasterea Domnului din anul 380, Sf. Grigorie de Nazianz arata ca trebuie sa praznuim dumnezeieste, nu lumeste, ci supralumeste, nu pe ale noastre, ci pe cele ale Stapanului. Sa ne atingem inimile prin predica aceasta despre Iconomie, plina de trairea duhovniceasca ardenta a Cuvantatorului de Dumnezeu, pregatind locas curat in noi pentru Nasterea Mantuitorului.

Continuare »

12 Comentarii »

• Colinde si cantari psaltice pentru Nasterea Domnului (disponibile o perioada limitata)

COLIND

de Vasile Voiculescu

In coliba intunecoasa

Din carne si os lucrata

A intrat Hristos deodata

Nu faclie ce se stinge,

Nu icoana ce se frange,

Ci El Insusi, trup si sange

Preschimbat pentru faptura

Intr-o scumpa picatura,

Dulcea Cuminecatura.

Coliba cum L-a primit

S-a facut cer stralucit

Cu bolta de margarit

Si pe ea soare si stele

Cu luceferi printre ele.

In mijloc tron luminos

Si pe el Domnul Hristos

Care mult se bucura

Duhul Sfant Se alatura

Si acolo ramanea

Si acum si pururea. Continuare »

2 Comentarii »

Vezi si:

Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului

Maica Arsenia: Cum sa ne pregatim pentru a trai bucuria Nasterii Domnului?

In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000  si ceva de ani. Nasterea Sa lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.

Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam “Craciunul”, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera “feerica”, prilejurile de a petrece, de a ne distra... Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in ziua… lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim… pentru noi si ca si cum noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu… Continuare »

14 Comentarii »

• Viata Sfintei Mucenite Iuliana 

Avem astazi o inca o sfanta mucenita care pentru dragostea lui Hristos a intampinat si suferit vrajmasia familiei sale si a celui ce ar fi trebuit sa fie, dupa planurile lumesti, viitorul sau sot. Dar Sfanta Mucenita Iuliana avea sufletul si trupul sau afierosite Dumnezeului celui Viu si Vesnic. Iar aceasta dragoste de viata datatoare i-a dat acestei fapturi plapande, asa cum s-a petrecut si cu Sfintele Mucenite Varvara si Filofteia, curajul marturisitor al omului celui nou nascut intru Hristos.

Sa ne rugam cu rugaciunea puternica a Sfintei Mucenitei Iuliana, rostita in timpul incercarilor atroce la care a fost supusa pentru dezlipirea sa de Domnul Vietii – Iisus Hristos:

“Doamne, Dumnezeul meu, atotputernice, Cel ce esti nebiruit in putere si tare intru lucruri, ia de la mine necazurile acestea si ma izbaveste de durerile care m-au cuprins, precum pe Daniil de la lei, precum pe Tecla din foc si de la fiare. Tatal meu si maica mea m-au lasat. Iar Tu, Doamne, nu te departa de la mine, ci precum ai pazit odata pe Israel, care fugea prin mare, iar pe vrajmasii lui i-ai inecat, astfel si pe mine acum ma pazeste!”.

Din viata sa redam partea in care Sfanta Mucenita Iuliana a infruntat ispita diavolului care o imbia, aparand in chip de inger luminos, sa cedeze prigonitorilor, sa se crute, si sa nu mai rabde chinurile mucenicesti. Fie ca prin rugaciunile mucenitei sa ne dezrobim si noi de inselarile diavolului, inlatuind balaurul cu rugaciunea fierbinte catre Hristos: Continuare »

4 Comentarii »

Astazi, impreuna cu Sfantul Ierarh si Mucenic Ignatie Teoforul se face pomenire si Sfantului Ioan de Kronstadt, reper de capatai al spiritualitatii ortodoxe a ultimelor veacuri, a carui viata ramane un model si o inspiratie pentru orice preot cu adevarat constient de chemarea sa si ale carui invataturi reprezinta faruri stralucitoare care pot sa ne indrepteze pe noi, cei orbi, care umblam prin ceata si bezna lumii.

• Viata Sf. Ioan de Kronstadt (de pe blogul Taina Casatoriei, extrasa din cartea “Casatorie, cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti“)
• Sf. Ioan de Kronstadt – Descoperire cereasca aratata in vis (extrasa din “Profetii si marturii…“)
• Acatistul Sfantului Ioan de Kronstadt

•  ”Prin structura lor duhovniceasca, patimile sunt molipsitoare. Iata, de pilda, rautatea neexprimata in cuvinte, care n-a apucat sa treaca la fapte, care ramane ascunsa in inimi si se reflecta intr-o mica masura pe fata si in ochi. Chiar numai prin aceasta, ea se transmite sufletului celui pe care il uraste si poate fi observata si de altii. Cand ma tulbura o patima, tulburarea mea face sa vibreze si inima altuia, se creeaza un fel de flux afectiv, un curent impur care pleaca dintr-un anumit recipient sufletesc spre altul. Iar daca starpesti patima rea pe care o ai fata de aproapele, se va starpi si in sufletul aceluia. Te vei linisti, va veti gasi linistea amandoi. Ce stransa legatura exista intre suflete! Cat de adevarate sunt cuvintele Apostolului: “unul altuia suntem madulare” (Efeseni 4, 35). Sau: “Un trup suntem cei multi” (1 Corinteni 10, 17); “Si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc” (Faptele Apostolilor 17, 26). Iata de ce porunca dumnezeiasca ne cere: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22, 39). Pe o reciprocitate afectiva sau pe o intelegere reciproca se bazeaza si succesul sau insuccesul predicatorilor. Daca predicatorul nu vorbeste din inima, este fatarnic, ascultatorii percep printr-un simt launtric, discrepanta dintre cuvintele aceluia si ceea ce este in inima si in viata lui – atunci cuvantul nu mai are forta pe care ar fi putut-o avea daca s-ar fi vorbit din toata inima, si, mai ales, daca cuvintele ar fi avut acoperire in fapte. Exista un sistem de comunicare foarte strans intre sufletele oamenilor. De aceea dispozitiile sufletesti bune, cordiale, cinstite se comunica si altora, si mai cu seama exemplul faptelor bune.

• Uneori avem impresia ca ne rugam sarguitor, dar rugaciunea noastra nu aduce roadele pacii si ale bucuriei intru Duhul Sfant. De ce oare? Continuare »

10 Comentarii »

• Viata Sfantului Mucenic Ignatie Teoforul
• Acatistul Sfantului Ignatie Teoforul
• Sfantul Ignatie Teoforul praznuit la Bucuresti si la Galati

“Sînt grîu al lui Dumnezeu şi vreau prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pîine curată a lui Hristos”.

O asemenea dragoste a inflacarat fiinta Sfantului Ignatie Teoforul incat acesta a alergat in gura leilor. De fapt, leul adevarat, leul duhovnicesc era chiar el, Sfantul Ignatie! Un leu aprig, aprins, flamand… care se invarte in cusca acestei lumi, nerabdator sa se dea jertfei, sa ia cu asalt si sa prade Cerurile si sa se sfasie pe sine insusi, ca sa se sature din harul dumnezeiesc!

Sfinte Ignatie, nu putem intelege dragostea ta de Dumnezeu, dar vedem ca a fost atat de mare, incat ai vrut nu numai sa iti dai trupul tau, dar ai vrut sa nu ramana aproape nici o urma din el, stiind ca Domnul are pentru tine un alt vesmant, innoit si induhovnicit. Ai vrut atat de mult sa te dai Lui, sa te golesti de tine pentru a-L purta desavarsit pe El, incat ai vrut sa nu mai ramana nici o urma din carnea si din sangele tau! “Ca un leu, Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort“, cantam in Prohodul Domnului. Aidoma Leului-Hristos, cu care te-ai asemanat – asa ai mers, Sfinte, alergand la mucenicie, sa rapesti pe Dumnezeu, sa te saturi de carnea si sangele Lui… Numai un purtator de Dumnezeu, de Duhul Sfant poate avea acest dor atat de aprins in sine dupa Dumnezeu. Altfel, ar fi nesabuinta, nu curaj, ambitie, nu smerenie. Nu pentru ca era impins de un voluntarism extrem a mers Sf. Ignatie la martiriu, ci pentru ca asa L-a impins Duhul Sfant si i-a facut cunoscut ca aceasta este bine-placut lui Dumnezeu.

Pilda Sfantului Ignatie ne arata noua ca, intru Adevar, omul cel vechi, cel inchis in cusca pacatului si legat de patimi, omul cel vechi, inrobit silniciei, sleirii, intunericului, stricaciunii, desertaciunii, ei bine, acest om, nu altul, intru Adevar se slobozeste, intru Adevar se desfiinteaza pentru a face loc lui Hristos!

Va invitam, in aceasta zi numita de “Ignat” sa gustam impreuna macar cateva mici “imbucaturi” din scrierile purtatoare de Duh ale Sfantului Ierarh si Mucenic Ignatie, “painea lui Hristos”, care hraneste intreaga Biserica: Continuare »

8 Comentarii »

• Viata Sfintilor Bonifatie si Aglai(d)a, praznuiti azi, 19 decembrie, ocrotitorii tuturor celor care se lupta cu patimile si a celor ispititi sa-si piarda nadejdea….

• Despre Sf. Bonifaciu, duhul ortodoxiei si iubirea nemasurata a Dumnezeului nostru (predica audio)

• Acatistul Sf. Mc. Bonifatie

• Rugaciune catre Sf. Mc. Bonifatie pentru cei cazuti in patima betiei si in alte patimi trupesti:

O, mult patimitorule si intru tot laudate Mucenice Bonifatie! La acoperamantul tau alergam acum: rugaciunile noastre, celor ce te laudam, nu le lepada, ci cu milostivire auzi-ne. Vezi pe fratii si pe surorile noastre care de greaua neputinta a betiei sunt tinuti si pentru aceasta cad de la Maica lor, Biserica lui Hristos, si de la mantuirea vesnica.

O, sfinte Mucenice Bonifatie! Atinge-te de inima lor cu harul cel dat tie de la Dumnezeu, degraba scoala-i din caderile pacatoase si la mantuitoarea infranare adu-i pe ei. Roaga pe Domnul Dumnezeu, pentru Care ai patimit, ca iertandu-ne noua gresalele noastre sa nu intoarca mila Sa de la fiii Sai, ci sa intareasca intru noi trezvia si intreaga intelepciune, sa ajute cu dreapta Sa celor ce au facut mantuitorul legamant al trezviei ca sa-l pazeasca ziua si noaptea pana intru sfarsit, intru El priveghind, si intru El sa dea raspuns bun la Judecata cea Infricosata.

Primeste, bineplacutule al lui Dumnezeu, rugaciunile mamelor ce varsa lacrimi pentru copiii lor, ale femeilor cinstite care se tanguiesc pentru sotii lor, ale copiilor orfani si sarmani parasiti de catre betivi, ale noastre, tuturor ce la icoana ta cadem, si sa ajunga aceasta plangere a noastra la Scaunul Celui Preainalt ca tuturor cu ale tale rugaciuni sa ne daruiasca sanatatea si mantuirea sufletelor si trupurilor, iar mai vartos Imparatia Cerurilor. Acopera-ne si ne pazeste de vanarea celui viclean si de toate cursele vrajmasului; in ceasul iesirii noastre ajuta-ne sa trecem fara impiedicare prin vamile vazduhului si cu rugaciunile tale ne izbaveste de osanda cea vesnica.

Deci roaga pe Domnul sa ne daruiasca dragoste nefatarnica si neclintita de Patria Cereasca inaintea vrajmasilor vazuti si nevazuti ai Sfintei Sale Biserici, ca sa ne acopere mila lui Dumnezeu in nesfarsitii veci ai vecilor. Amin. Continuare »

8 Comentarii »

Prin cuvantul sau cu putere multa, care ii converteste si pe cei care doreau crutarea vietii de dragul rudelor lor crestine, Sf. Sebastian, praznuit de Biserica noastra astazi, ne arata ca prima indatorire a drept-credinciosului este de a se pastra “casnic al lui Dumnezeu“, dupa cuvintele Apostolului Pavel [Efeseni 2,19]. Dusmanii omului au fost si vor ramane casnicii lui, dupa cum ne-a avertizat insusi Mantuitorul, Care nu a venit sa aduca pace, si nu exista prigoana mai sfasietoare decat aceea a “bunelor intentii” ale celor apropiati. Pentru intelepciunea cea lumeasca pare o cruzime de neinteles si o totala lipsa de iubire (cum si impotrivirea la minciuna pare lipsa de iubire pentru multi dintre relativizatorii Adevarului de azi!) ceea ce au facut sfintii refuzand cu strasnicie cele mai teribile santaje sentimentale cu care satana ii ademenea prin cei iubiti ai lor, dar in ordinea evanghelica a Duhului cel care iubeste pe tata sau pe mama, pe sora sau pe frate, pe sot sau sotie etc. mai mult decat pe Hristos nu este vrednic de El…

Sa auda aceasta si acei “umanisti” pretins crestini care isi inchipuie ca dragostea aceasta fireasca este cea la care s-ar reduce crestinismul si pentru care iubirea de Dumnezeu este o simpla exaltare a inimii… Sa primim intarire de la Sf. Mc. Sebastian, care nu s-a induiosat nici de tanguirile parintilor batrani si bolnavi, nici de lacrimile sotiilor cu copilasi si sa capatam puterea de a jertfi confortul nostru casnic si pacea caminului pentru a putea sa traim in lumea aceasta si in trupul cel stricacios o viata cat mai adevarata, pe care sa ne insufle Domnul sa o dorim din toata inima noastra! Continuare »

5 Comentarii »

Cititi si: Sf. Ioan Maximovici – Cuvânt despre cele două ospeţe

Concluzia Pildei celor poftiti la cina este formulata in doua dintre versetele ulterioare pericopei citite in aceasta Duminica in Biserica:

• “Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26).

• “Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14, 33).

Un lucru care se neglijeaza adeseori de catre multi dintre noi, atunci cand ne  complacem si ne amagim cu un fel de “minimalism” religios este ca Hristos, Dumnezeul nostru este “Dumnezeu gelos” si ca in calea catre mantuire nu exista jumatati de masura (sau… mai putin de jumatati). Hristos ne cheama sa fim cu totul ai Lui, sa-I daruim tot sufletul nostru, tot trupul si toata viata noastra, sa-L recunoastem ca deplin Domn si Imparat peste noi, intelegand si aplicand adevarul acesta fundamental enuntat de Sf. Ap. Pavel: “noi nu suntem ai nostri” si viata “noastra” a Lui este. Pentru multi “crestini” de astazi este socant sa afle ca viata lor nu este legitim “sa le apartina” si sa faca ceea ce vor cu ea (desigur, poate in limitele “decentei” si “moralei” – foarte relative, de altfel). La fel si cu trupurile noastre sau cu imbracamintea noastra – “avem dreptul sa facem ce dorim“. Ce sa mai spunem de… indragostirile sau iubirile noastre, despre placerile si “pasiunile” noastre. Pentru nimic din toate acestea nu ne trece prin minte ca s-ar cuveni sa-L intrebam ceva pe Dumnezeu. Nu e treaba Lui! Daca pentru noi insesi scopurile vietii noastre sunt indiferente la voia Sa...

Astazi, chiar si printre credinciosii numiti “practicanti”, a ravni si a cauta sa traiesti dupa cuvantul liturgic: “Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam” inseamna a-ti asuma automat si eticheta de “habotnic” si a te expune barfelor si deriziunii. Continuare »

13 Comentarii »