LA MULTI ANI INTRU HRISTOS !

Mircea

In mare, suntem de acord cu accentul pus pe cauzele duhovnicesti ale raului trait in prezent. Dar:

Parte de vremuri mai bune nu vom avea decat prin lupta , fara prejudecati!

Asadar, daca mergem pana la capatul celor observate si de dvs., adica faptul ca totul se datoreaza starii duhovnicesti in care ne aflam, trebuie sa intelegem ca nu suntem un caz singular, totusi. Intreaga omenire este inscrisa in acest vertij al decaderii. Deci, traim vremurile de pe urma, si orice speranta (caci speranta este, nu nadejde) in vremuri mai bune este iluzorie. Iluzoriu credem ca este si faptul de a realiza restaurarea colectiva a poporului, din diverse cauze pe care nu avem timp a le detalia dar pe care credem ca le putem intelege deschizand ochii si privind in jur.

Apoi, cum adica lupta fara prejudecati? La ce fel de lupta va referiti si ce inseamna fara prejudecati? Exista atatea grupuri care confunda ortodoxia cu o ideologie de tip revolutionar, anti-sistem (adica, de fapt, anti-autoritate, anti-stat si anti-lege) incat niciodata nu sunt de prisos nuantele si explicatiile, pentru a nu genera confuzii. Am observat ca puneti alte accente, insa am observat si astfel de formulari.

In sfarsit, apelul dvs la unitate este, indraznim sa o spunem, cumva foarte nerealist. Nu ca nu ar fi exact ceea ce ne lipseste…, insa dezbinarea este chiar mai grava decat ceea ce descrieti acolo. Si nu poate fi reparata decat daca exista o pocainta adevarata, reala, a fiecaruia dintre noi, o astupare a urechilor fata de zvonurile, minciunile si calomniile iubitorilor de pricire, o paza de sine fata de toate influentele nocive duhovniceste. Si este bine sa incepem de acum, fiecare, cu aceasta chemare, fara sa asteptam de la ceilalti sa se realizeze acxeasta unitate, ci realizand in noi insine unitatea cu Hristos, fara de carele nimic nu se construieste care sa nu se darame.

Vom practica in continuare pacatul pasivitatii sau ne vom incumeta in marturisirea Adevărului ?
Prin acest articol propun o analiza a cauzelor crizei actuale. Cui datoram de fapt si de drept aceasta depreciere continua a calităţii vieţii noastre zilnice?Vom mai gasi in noi resursele pentru stoparea acestui fenomen? Traiesc cu impresia ca totul a devenit atat de dureros si de murdar de cand noi,romanii, am renuntat incet incet la demnitate si la pastrarea unei adevarate tinute morale.Aceste timpuri vitrege vin peste noi ca o consecinta naturala a atator compromisuri acceptate de noi intr-un mod tacit si las .
Ma framanta raspunsul la cateva intrebari:
• In ce şanse de continuitate şi integritate mai putem spera ca neam, în actualul context de criză?
• Lipsa oricarui fel de iniţiativa in vederea unei redresari,nu va avea, cat de curand efecte catastrofale pentru noi toti?
• Care ar fi obligatiile noastre imediate si in ce măsură o credinta puternica ar putea schimba soarta lucrurilor?

Incerc pentru inceput sa supun atentiei cauzele de ordin spiritual, ca prioritare .
Ca un prim obiectiv necesar unei redresari, propun: redobândirea demnitatatii.Cum? Facand numai aceea ce presupune asumarea marturisirii Adevarului si recunoasterea greselilor . Aici cred ca e cheia de rezolvare a problemelor acestor vremuri.

Cateva evidente negative:
Dupa multimea norilor negri adunati peste capetele noastre, am ajuns acum intr-un moment foarte dificil, de grea cumpana pentru intreaga suflare romaneasca!Un motiv ar fi,sechelele sufletesti dobandite inca din perioada comunista, prin preluarea pe umerii nostri a poverilor atator pacate acumulate de-a lungul mai multor generatii .Pe de alta parte,si noi avem partea noastra insemnata de contributie in perpetuarea lor..Vom ajunge foarte curand sa fim condusi exclusiv prin vointa strainilor, care isi vor legifera toata suprematia si toate “drepturile”asupra noastra prin forta !Cum de inca nu ne-a trezit Dumnezeu ramane ,ca explicatie, nerecunoastrerea pacatelor in care am coborat!
Vom achita pacatele cu pret de sange.
Cauza este ca practicand toate pacatele la moda, ni s-a alterat de fapt firea si vointa fata de obligatia de a reactiona impotriva minciunii si a tradarii interesului national. Prin pacate,am pierdut orice urma de putere spirituala necesara redresarii.De aici si aceasta pasivitate generala in fata gravelor problemele ale societatii. O caracteristica actuala a constiintei majoritatii este si arata ca ,cei mai multi romani prefera sa stea cat mai retrasi,cat mai discreti, in asa fel incat, daca s-ar putea, sa nu deranjeze pe nimeni, pana ce ii va veni randul pe catafalc.Din pacate, toate clasele sociale din Romania sunt afectate de cumplita boala a acestei inertii .Nimeni nu mai reactioneaza!Paralizia-i generala!Un organism paralizat va muri cat de curand. Calcand in continuare numai din groapa in groapa, sansele sa mai putem iesi din aceasta mocirla a atator patimi, vor fi nule!.Suntem si vom fi raspunzatori!
Destinul nostru crestin
Faptul ca ne-am nascut aici inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-a fost incredintat spre pastrare intregul patrimoniu genetic, platit cu pretul atator generatii, care au luptat si s-au jertfit (faptele le sunt mentionate in fibrele istoriei nationale); Sansa unei salvari presupune si din partea noastra aceeasi angajare, prin atingerea aceleiasi masuri specifica crestinatatii ortodoxe, cu orice pret, pentru a putea asigura acea continuitate necesara tuturor valorilor specific nationale intr-o forma cat mai intacta si nealterata .Cum ne prezentam la acest examen greu al supravietuirii?
Conditia continuitatii neamului
Continuitatea neamului, in intalegerea de pastarea lui in actuala configuratie (si, mai degraba, revenirea la ceea ce a fost in vremurile de marire), a devenit de neconceput fara o lupta pornita in toate ungherele sufletesti unde s-au depozitat gunoaie pana acum. Parte de vremuri mai bune nu vom avea decat prin lupta , fara prejudecati!Adevarul trist este ca si noi si cei dinaintea noastra, ne-am lasat dusi de nas, asa, cu zaharelul, din minciuna in minciuna, iar sarcina continuitatii destinului national am abandonat-o.In mod natural,ea a cazut pe mana seriilor consecutive de conducatori neaveniti,tradatori , ticalosi, selectati dintre cei mai corupti si mai imorali” politicieni”, care n-au ezitat sa se vanda atat pe ei, cat si tara intreaga, dusmanilor acestui neam. Acestea le suportam, prin ratiune divina, fiindca am lasat atat indatoririle crestine personale cat si treburile cetăţii, absolut la voia întâmplării! Buruienile neglijentei au crescut pe noi si ne-au acoperit!Dormim.Nu ne-am trezit si de aceea privim nauci cum de a fost posibil?! S-a întâmplat ca şi cu un crestin, care inceteaza la un moment dat sa se mai roage: Acesta intra ,asa ca noi, sub icidenta altor puteri.Cu incetul,dracii ii acapareaza complet vointa, cu fel si fel de amagiri si,tot incet , isi va muta prada cat mai la fundul iadului!Aici duce lipsa de higiena spirituala!
Mai putem noi afirma faptul ca pana acum am trait ca niste oameni responsabili, care s-au achitat constient de raspunderile ce le aveau in fata legilor crestine pastrate de stramosii nostri cu pretul vietii?Noi traim de fapt acum ca cei mai veritabili pagani care mai au ceva preocupari!
.Ori cadem de acord ca momentul e fatal sa pornim aceasta lupta fara intarziere – intai cu patimile din noi,si mai departe cu cele din ceilalti,ori ,consecintele pacatelor ne vor ingropa de vii.Altfel, pe buna dreptate, vom disparea ca neam, si vom fi responsabili de tot dezastrul, ce ne va atarna de gat, ca piatra de mormant!

Cele mai vizate cauze:cele de ordin personal!

La noi si in noi e de fapt, marele dezechilibru! In noi s-a acumulat si sedimentat acea densitate de pacate prin care am dobandit aceasta opacitate sufleteasca devenita insuportabila la nivelul constiintei colective! Cu greu ne mai impartasim regretele om la om in acest context ! Suntem prinsi si imobilizati in capcana propriilor patimi, care au tot crescut asa de mari ca au ajuns sa ne tina umbra,asa, ca buruienile peste rasadurile bune ! Incercam sa ne curatim?
Indelunga acceptare a atator compromisuri, servite discret, prin tehnici studiate, impotriva neamurilor crestine, au ajuns acum in stadiul de metastaza. Prin consumarea continua a acestor “tratamente”ne bucuram acum de actualitatea dureroasa a sanctiunilor acestor practici, cu acea forta de indeplinire a unui contract pe care, daca l-ai semnat constient, nu îi mai poti ocoli efectele dupa bunul tau plac!Induse discret in vointa noastra, am semnat cu totii contractele cu “dia volos”(gr. cel ce separa), care acum, pe buna dreptate, ne intreaba: “Unde ai vrea sa pleci, prietene, doar ai subscris de buna voie la oferta mea; si… vrei acum sa ma parasesti?!?Mie mi-ai dat tot ce ti-am cerut pana acum .Nu te-ai opus in nici un fel!Cu vechimea asta in practicarea tuturor pacatelor, de unde crezi ca vei mai gasi resurse sa mai scapi din ghearele mele?”
Si totusi ,cat suntem in viata asta ,ne mai putem inca ruga lui Dumnezeu sa ne salveze.Avem de intrunit conditia pocaintei recunoscand greselile.Cred ca inca nu e totul pierdut in ciuda groaznicelor evidente.

“Lasa ca merge si asa!” ne-am obisnuit sa zicem mereu. Ei, uite ca nu mai merge! Asa cum am stiut sa acceptam, prin consimtamant tacit, intrarea tuturor patimilor in societate, tot asa va trebui sa ne dam,tot liber, acelasi consimtamant prin care sa ne legam de data asta , sa ne angajam unindu-ne vointa cu vointa, om cu om, caramida cu caramida, ca sa putem forma un dig necesar, o unitate de parere fundamentata insa pe credinta, care sa aibă o noua temelie, un om cu adevarat scapat din capcana patimilor societatii. Om Nou, nu intr-un sens demiurgic, ci un om nou intors catre adevaratele izvoare ale vietii si ale virtutiilor crestine prin credinta,ca singura garantie valabila a vietii .

Sa indraznim sa strigam cerand mila lui Dumnezeu, plecand genunchii cu pocainta.In ce conditii se poate infaptui asa ceva, cum si de catre cine ,ca sa rodeasca asemenea lucrare?.Trebuie grabnic reinfiintata acea instanta a constiintei , pe o temelie cu adevarat crestina, curata,morala !

Incercand o explicatie mai pretentioasa, spunem ca, tot asa cum prin Adam – omul cel vechi ,cel neascultator de Dumnezeu si inselat de diavol, a putut intra pacatul in lume, si prin acesta moartea, trecand apoi la toti oamenii – tot asa, prin Hristos – Omul cel nou, Cel smerit si pe deplin ascultator de Dumnezeu – fiecare om dispus sa fie ascultător, va beneficia de toate garantiile si promisiunile divine! El ne-a aratat, cu pretul vietii , din dragoste pentru lume, ca l-a biruit prin Cruce, prin moarte si prin Inviere pe diavol, cel ce avea,pana atunci stapanirea mortii. Lumea, intr-adevar,mai poate fi rezidita si restaurata, pe o noua temelie sufleteasca trainica, numai prin acest Nou Ahetip Hristos,si numai printr-o puternica credinta!Prin aparitia crestinismului Dumnezeu a salvat omenirea de la distrugere si a recreat-o din nou,aratand noua temelie a lumii,aceea a vietii si i-a dat si toate garantiile prin modelul Hristos. .Numai pentru crestini Dumnezeu mai ingaduie si mai tine inca pamantul acesta pacatos si depravat. Iar noi, suntem capabili sa-I aratam atata dispret,atata uitare ,atata nesocotinta fata de ceea ce noi avem datoria sa pastram ca sacru.S-a omogenizat profanul cu acceptul nostru tacit.Fata de ceea ce se intampla cu noi astazi, nu cumva o meritam pe deplin?
Fiindca, daca nu putem iubi: nu putem crea! E un adevar coborat direct de la Hristos! Cine nu iubeste si nu respecta legile vietii, coboara sub limitele existentei pe care le garanteaza aceste legi, iar daca afectul nu mai functioneaza, totul in curand se va usca, stiind ca: din iubire a facut Dumnezeu lumea aceasta! Deci, spunem ca: fara iubire, ajungem sa fim cumva pe dos scopului vietii,adica ne deturnam spre o paralizie a principalei functii a sufletului,a carei consecinta este ,in final, moartea. Intai a spiritului ,apoi a restului.
Ce-o insemna de fapt dragostea de aproape? Nu cumva: sa te straduiesti sa-l ierti, sa-l rabzi pe cel de langa tine, cu bune si cu rele fara sa te razbuni, sa pleci urechea la nevoile si grijile lui, să preiei povara greutatilor sub care se afunda,sa-l ajuti dupa permanentul exemplu divin in raport cu oamenii care sunt incontinuu rataciti si razvratiti?
Sa nu indraznim sa acuzam pe nimeni altcineva de starea de dezastru general al momentului actual inainte de a incepe cu noi insine!
Si dracii asculta de o disciplina si au o ierarhie!Mai greu e cu crestinii!Putem vedea destul de clar ca astazi ne obstructioneaza, depunand eforturi disperate, toti dracii , numai ca sa nu reusim sa ne constituim intr-o unitate.Din pacate , din ce in ce mai rar gasim astazi doi crestini sa se intaleaga! O noua unitate – ca si un om nou – nu se poate restaura decat prin marturisirea constienta a aceleiasi credinte ca grup, prin Hristos ,Cel ce a biruit lumea si iadul, prin ascultarea Sa neconditionata fata de Tatal.Asta inseamna lectia de smerenie oferita omenirii de Insusi Dumnezeu!

Cum s-ar porni acest fenomen ?
Trebuie pornit dintr-u inceput,in acea atmosfera de armonie, bazata pe incredere reciproca, statornicita ca dar al lui Hristos!“Acesta este semnul drumului cel bun!Unde sunt doi sau mai multi in numele Meu, sunt si Eu intre ei!!!” Aceasta e o mare taina ce trebuie infaptuita!.Trebuie lucrat de la om la om, in tensiunea masurii lui Hristos cu acea grija si afectiune pe care i-o arati unui prunc,ca parinte !
Vom invia si noi duhovniceste, prin ascultare si prin pocainta, la o viata noua in Hristos.Cat e de delicat si de fragil acest demers! Altfel nimic nu va fi posibil! Fara aceasta inviere in noi a duhului unitatii crestine, moartea si pacatul nu vor putea fi biruite! Aceasta inviere sufleteasca din moartea pacatului, este de mai mare valoare decat invierea din morti si se pote face numai prin smerenie si nu prin forta sau constrangere !Nu vom reusi insa daca vom continua să fim nici macar o farama duplicitari!
Relatiile intre noi trebuie sa fie la fel de calde si de sincere tot asa ca relatiile din mijlocul familiei unde, daca apar neintelegeri, si suntem ispititi in a nu ceda , se creeaza o tensiune care, la un moment dat, nu mai ofera nici o perspectiva de mers mai departe, iar viata in familie devine absolut de neconceput fara o impacare, fara o iertare si fara restabilirea armoniei – căci şi relatiile din familie nu pot avea continuitate decat numai in garantia legilor lui Hristos!
Din start vor trebui demontate orice fel de urme sau de tentative de justificare a oricarei forme de interes personal- ,acesta fiind si principala cauza a dezbinarilor.Apoi,acelasi efort trebuie depus pentru intarirea unitatii,prin instalarea a atat de necesarei armonii! Aceasta armonie va trebui inscaunata si declarata unanim ca: suverana! Acesta va fi soclul pe care vor via noile relatii pe care ni le dorim.
Deznodamantul actualului moment , care vine cu atatea atentionari in intampinarea noastra, se implineste cumva, la un termen, ca o incununare a celor ce au practicat si au generalizat intr-un sens invers a celor aratate, scoala minciunii si a tradarii!
Sa-I multumim lui Dumnezeu ca, o data cu acest moment, a venit si timpul acestui greu examen, al supravietuirii , prin care vom fi asa de incercati, si de unde vom scapa numai facand dovada implinirii poruncilor divine, sau, vom muri!

Indraznesc sa intreb: De ce nu mai au astazi deloc putere crestinii sa formeze o unitate?
Lui Hristos stim ca I s-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant, asupra vietii si a mortii! Sa cautam si sa vedem unde, sau pe cine mai gasim printre noi, cei din lume, vrednici sa mai primeasca pe umerii lor increderea si garantiile darurilor divine, ca grup? Acesta si este unul dintre scopurile majore ale dusmanilor: să rămânem cât mai zăpăciţi şi mai dezbinaţi sub impactul bombardamentelor mediatice, susţinute la foc continuu, ca si pana acum, prin toate metodele! Suntem din ce in ce mai mult sub incidenţa formulei de conducere demonice divide et impera, prin care se creează o stare de vid de voinţă, din care rezulta de fapt aceasta panica şi deznădejde asupra maselor .

Redobandirea echilibrului prin ortodoxie.
Prin faptul ca ne-am născut ortodocşi, consider că suntem datori să aprofundam, nu asa ca pana acum,ci cu acea intensitate si exigenta ceruta noua imperativ , prin care ne sunt garantate toate promisiunile facute crestinilor cu adevarat marturisitori. Daca nu ne vom stradui sa facem dovada acestui fel de dragoste crestina, indispensabila unitatii, nici nu vom fi vrednici sa dobandim acel Duh necesar unitatii “Carele pe toate le plineste!”.
Acesta este dealtfel miezul si scopul acestui articol! Dorinta de dobandire a acestui duh!!!
Singura solutie nu este alta decat aceea de a porni impreuna constienti de pericol, exclusiv prin aducerea la indeplinire a poruncilor evanghelice, stabilind o ierarhie si o disciplina! Dusmanii crestinismului, ai civilizatiei si ai omenirii, vor sa slabeasca, in mod intenţionat resorturile sufletesti crestine.
Cum ar trebui sa ne responsabilizam?
Doresc sa adresez tuturor celor care simt dorinta de a se implica, celor care simt ca inca mai dispun de acea “inima buna”, o chemare la aceasta unitate! Toti avem obligaţia, la modul imperativ, de a ne implica, de a pune umărul pentru a găsi, nu numai o rezolvare, cat o recuperare a ceea ce mai e bun printre noi! Fiecare trebuie să participe cu soluţii în jurul acestei probleme dupa puterea, talentul si capacitatea sa de dragoste.Toti trebuie sa gravitam in jurul dragostei si invataturilor lui Hristos ,ca singura Insula de salvare a noastra!
Nu avem pretenţia că unul singur s-ar putea lupta cu toate patimile lumii si nici n-ar fi de imaginat, însă din fiecare dintre noi s-ar putea ridica un luptator ,ca un pilon ce poarta cu vrednicie acasta grea sarcina!
Rezolvarea nu poate veni decât incepand cu o iniţiativă tesuta cum spuneam, bucata cu bucata,de la om la om, reparand şi corectând cu atentie actualele defecţiuni, de catre aceia luminati de forta credintei .

Nu va fi uşor de realizat, dar nici imposibil! Printr-o implicare responsabilă,din această baltă a societatii romanesti actuale, vom reuşi să o transformăm, în scurt timp si prin multă bunăvoinţă, intr-o cât de mică grădină a noastră, curată şi îngrijită.Trebuie sa muncim la consolidarea fiecarei relatii in parte ca sa devina cu adevarat crestina. Fructele faptelor bune nu vor intazia sa apara! Rămâne să aratam măsura credintei noastre!
Nadajduiesc ca prezentul material problematizează suficient pentru a primi si un raspuns din partea cititorului pe adresa: dan_radovici@yahoo.com

Cu drag,
Dan Radovici

Sa nu deznadajduim!
Sa dorim sa iubim!
Sa fim sinceri cu noi insine si cu cei din jurul nostru!
Sa nu fim din lume chiar daca traim in lume!