Război întru Cuvânt

In evanghelia care se citeste in duminica aceasta, Hristos vindeca femeia care suferise vreme de doisprezece ani de scurgere de sange si invie fata care se savarsise dupa numai doisprezece ani de copilarie. Talita kumi! i-a spus Iisus copilei, rechemand-o la viata.

Cuvintele acestea mangaietoare nadajduim sa slujeasca si spre intarirea tuturor fratilor si surorilor noastre, a caror sensibilitate, greu incercata de valul de necuratii revarsat asupra noastra in fiecare zi, de presiunea duhului lumesc si de singuratatea sufleteasca, ii face sa deznadajduiasca mai usor. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca pe noi de putinatatea sufletelor noastre, ca intarindu-ne in credinta sa punem in lucrare puterea lui Dumnezeu si sa ne vindecam de toate neputintele noastre.

IPS Bartolomeu Anania: Credinta opereaza asupra puterii lui Dumnezeu

“Uneori, puterea lui Dumnezeu poate sa fie furata! Aceasta femeie, pur si simplu, si-a furat vindecarea! Orice bolnav iesea inaintea lui Iiisus – un orb, schiop, uscat, lepros si se ruga sa fie vindecat de Iisus, Iisus il intreba: “Crezi?” si daca raspundea: „Cred!”, atunci Iisus il vindeca, tot credinta insului fiind temelia vindecarii. De data aceasta acest dialog nu a avut loc, dar credinta femeii era intreaga, puternica, staruitoare si ea a lucrat, iar in clipa cand s-a apropiat si a atins poala vestmantului lui Iisus, a fost convinsa ca se vindeca – si s-a vindecat. Este ceea ce ne spune Domnul Iisus intr-un text foarte frumos din Evanghelia de la Marcu: Iar cand cereti ceva rugandu-va, sa credeti ca l-ati si primit si il veti primi, il veti avea. Asadar, nu este vorba de o simpla speranta, ci este vorba de actul pur al credintei, care lucreaza instantaneu. Credinta opereaza asupra puterii lui Dumnezeu, o starneste, o activeaza si atunci minunea se produce. Asadar, femeia aceasta, care venind pe furis si-a furat vindecarea, nu a fost o hoata sau, daca vreti, a fost o hoata de cele sfinte. (…)

(…) Asa cum fac din cand in cand, adresez un mesaj special tinerilor. Si pentru ca aceasta copila de care vorbim astazi avea numai doisprezece ani, se pregatea sa-si traiasca tineretea si Iisus a redat-o tineretii la care avea dreptul. As vrea sa va spun, tot dupa Sfintele Scripturi si dupa invataturile Sfintilor Parinti: daca exista o moarte a trupului, care poate fi un somn de lunga durata, o odihna, pana la invierea cea de apoi, asa cum a fost somnul fiicei lui Iair pana in clipa in care Domnul a strigat-o: „Copila, desteapta-te!“, tot asa este si moartea noastra un somn de asteptare al invierii. Iubitii mei, daca trupul trece prin moarte si prin inviere, sufletul poate sa treaca prin moarte, fara sa mai treaca prin inviere, pentru ca el este duh, este spirit. Ne vorbeste cartea Apocalipsei de moartea cea dintai si de moartea cea de pe urma. Moartea cea dintai este cea despre care v-am vorbit: despartirea sufletului de trup. Moartea de pe urma este cumplita: este moartea sufletului, dar nu in sensul ca piere, ca dispare, ci in sensul ca nu se mantuieste, in sensul ca este condamnat la osanda vesnica, la intunericul desavarsit, cel mai dinafara, de nepatruns. Intunericul este simbolul singuratatii depline, cand nu mai ai niciun fel de vecinatate si in care esti condamnat sa traiesti singur, fara niciun fel de comunicare, de la tine la altii sau de la altii la tine. Aceasta moarte ultima a sufletului are loc in fiinta omului care nu s-a pocait de pacatele lui si care nu este capabil de mantuire. De aceea, iubitii mei, Dumnezeu ne-a dat viata si suntem obligati sa o aparam, pentru ca viata inseamna si o sansa a vindecarii tale proprii de propriile tale pacate”.

Sf. Nicolae Velimirovici: “Dumnezeu cere de la om cel mai puţin cu putinţă: credinţa”

“(…) Iair avea, intr-o măsura, credinţa în Hristos, dar aceasta credinţa a lui nu o ajungea nici pe departe pe cea a sutaşului roman din Capernaum. Pe când acesta îl oprea pe Hristos să meargă la casa sa, ca unul ce se simţea nevrednic de cinstea aceasta, şi doar îl ruga: zi numai cu cuvântul si se va tămădui sluga mea (Matei 8), Iair l-a chemat pe Domnul să vină la casa lui şi să-şi pună mâna Sa deasupra fiicei care murise.

Credinţa lui, aşadar, avea ceva trupesc într-însa: Pune mâna Ta peste ea. Iair cerea de la Hristos un fel tangibil de vindecare. De parcă ar avea cuvântul lui Hristos mai puţina putere decât mâna Sa! De parcă glasul care a liniştit furtuna si a scos demonii din oamenii îndrăciţi si l-a înviat pe Lazăr cel de patru zile mort şi îngropat n-ar fi putut s-o învieze pe copila lui Iair la fel de bine ca şi mâna!

Dar Domnul a fost preamilostiv şi nu l-a lipsit pe îndureratul părinte de grabnicul Său ajutor, chiar daca credinţa acestuia era cu lipsă. Iar pe drum s-a săvârşit o minune asupra unei femei a cărei credinţă era mai mare decât a lui Iair, minune care l-a încredinţat pe acesta că Hristos întreg vindeca, nu numai mâna Lui. În orice chip s-ar apropia cineva de Hristos, se tămăduieşte. Mare mângâiere pentru cei care nu se pot atinge de Hristos într-un chip anume. Domnul Si-a întins mâinile pe Cruce ca să cuprindă în îmbrăţişarea Sa pe toţi cei care vin către El, de oriunde si oricum ar veni ei. (…)

Omul trebuie să primească orice dar de la Dumnezeu cu inima curată şi mulţumire. Domnul a vrut să arate credinţa femeii, ca să ne înveţe că se cere credinţă pentru a primi darul lui Dumnezeu, deşi, după mila Lui cea mare, Dumnezeu face bine oamenilor şi când ei nu-si arată credinţa. Cerând omului credinţă, Dumnezeu ne dezvăluie vrednicia de fiinţă liberă şi cuvântătoare. Cum ar fi omul liber şi înţelegător dacă n-ar lucra şi el de bunăvoie ceva spre mântuire? Iar Dumnezeu cere de la om cel mai puţin cu putinţă: credinţa în Dumnezeul cel viu, în dragostea Lui de oameni care este totdeauna gata să dea omului şi să facă pentru el totul spre binele lui. Arătând înaintea tuturor credinţa femeii, Domnul a vrut să întărească si credinţa lui Iair; să-i arate acestuia că nu e nevoie să-i ceară să meargă acasă la dânsul şi să-şi pună mâna peste fiica sa moartă. El are putere să vindece în orice chip, nu numai prin punerea mâinilor; El lucrează prin atingerea hainei ca şi a mâinii, de departe ca si de aproape, în drum ca şi în casă. (…)”.

Predici integrale pentru Duminica Invierii fiicei lui Iair:

• Sf. Nicolae Velimirovici
• IPS Bartolomeu Anania (mp3)
• Parintele Cleopa

5 Comentarii »