Iata ultima parte a filmuletului inceput aici si continuat aici, in care parintele pustnic Proclu continua a ne invata smerenia, povestindu-ne cum l-au vizitat “trei domni din cei mari”:

“S-o intamplat ca o venit trei domni aici – din cei mari, nu din cei mici. Asa… Si ei s-o asezat acolo, eu stateam la banca asta si i-am asteptat ei sa zica ceva, ca totdeauna – asa am auzit pe cineva, zice ca nu-i bine prostu’ sa deschida gura in fata celui destept, ca poate sa-l tulbure pe cel destept. Si am asteptat pe ei sa vorbeasca si pe urma sa raspund la intrebarea care ma intreaba ei. Ei n-o zis nimica si numai se uitau la mine. Am vazut ca timpul trece, mai era cineva, se grabea, am zis asa: Domnii mei, sa stiti, ca daca mor amu ma ia diavolul la el, nu-mi place cum traiesc. Da’ nici lui Dumnezeu nu-i place cum traiesc.

Al treilea domn s-o smintit: „Vai de mine si de mine, sa stii ca m-ati smintit“. Asa… Eu am crezut ca… „Vai de mine, m-am smintit! Daca dumneata spui ca te ia diavolul la iad, da’ noi ce sa mai facem?” I-am zis: Treaba dumneavoastra, va priveste. Dumneavoastra sunteti oameni destepti, puteti deosebi prin bezna. Prostul intotdeauna “trage la şanţ”, ca atata poate el, de ce sa-i ceri ce nu poate… :-) Asa… Dar dumneavoastra puteti sa va descurcati mai usor. Asa… Da’ am spus: eu, sa fiu in locul dumneavoastra, m-as duce la un duhovnic bun sa ma marturisesc. El o sa ma-nvete cum sa iert pe aproapele, totodata el o sa ma-nvete cum sa merg la biserica si cand m-oi duce la biserica sa-i vad pe toti mai buni si pe mine mai pacatos si a-mi zice in gand: ”Doamne, primeste-ma in pocainta”. Si, totodata, in biserica ce aud si Tatal nostru si dupa ce am zis Tatal nostru am plecat si m-am intalnit cu cineva care mi-o facut un rau candva si n-am ochi sa-l vad. Si am uitat ca am zis Tatal nostru. (…) Vai de mine, pai la Tatal nostru se zice asa: “iarta noua, precum si noi am iertat”. Si unde am iertat ca eu am avut o voie rea asupra la acela care mi-a facut rau. Si atunci am pierdut. Uite, asta…

Dar le-am spus si vorba: fiindca ati venit pana aicea, domnii mei, sa stiti, eu va spun o bucurie si pentru dumneavoastra. Va spun asa: daca vreti sa va mantuiti, sa va paziti de un lucru: ce nu-ti place, altuia nu face. Si unul nu prea intelegea ce spun eu si am spus asa: “mai intreb si pe constiinta: constiinta, spune drept, daca mor amu, ma mantuieste Dumnezeu? Ii place lui Dumnezeu cum traiesc?“ Si atuncea constiinta ma indeamna sa repar, prin marturisire, prin rugaciune, a ma scula noaptea oleaca – peste doua ore de somn – oleaca la rugaciune, a plange oleaca din toata inima si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nimica cu nimeni. Si atunci Duhul Sfant n-o sa ne lase in parasire. Uite asa… Doamne, ajuta!”

12 Comentarii »