Comments on: Parintele Proclu ne invata smerenia si mila – interviu din revista “Glasul monahilor”, 2005

By: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei

Mon, 17 Aug 2009 15:16:33 +0000

[...] Parintele Proclu ne invata smerenia si mila [...]

By: Război întru Cuvânt » ORBIREA SUFLETULUI: PAREREA DE SINE

Război întru Cuvânt » ORBIREA SUFLETULUI: PAREREA DE SINE — Sat, 23 May 2009 17:08:06 +0000

[...] trufiei şi felului aparte în care aceasta se arată în duhul omenesc – părerea de sine – este smerenia. Precum trufia este prin excelenţă boală a duhului nostru, păcat al minţii, aşa şi smerenia [...]

By: admin

admin — Wed, 12 Nov 2008 15:02:51 +0000

Un frate ne-a rugat sa postam pe site urmatorul anunt: “In data de 09.11.2008 am fost la Parintele Proclu si m-a rugat sa transmit tuturor celor care vor sa-l viziteze, ca zilele in care-i poate primi sunt: martea, joia si sambata pana la ora 17.00. Parintele este bolnav si are nevoie de multa liniste. Este bine de respectat zilele (pana la ora 17.00) pentru a nu face un drum degeaba”.

By: Mihaela

Mihaela — Wed, 10 Oct 2007 20:06:33 +0000

Cred c-am priceput.
Recitind textul, dintr-o data s-au limpezit toate, incat imi vine sa rad ca n-am putut sa vad din prima. Acum mi-i rusine. A fost ca o perdea. Iertati-ma….o sa-ncerc sa nu mai deschid “gura” fara sa ma stradui macar putin mai mult sa fiu atenta.

By: Mihaela

Mihaela — Wed, 10 Oct 2007 17:15:56 +0000

“Trebuie sa am mila pentru oameni, dar sa nu am incredere ca m-ar putea ajuta. ”
Treaba asta mi-i greu s-o inteleg.
stiu ca nu-s in masura sa comentez nimic…insa nu pot pricepe!
deznadejdea vine atunci cand simt ca fiecare ispita-mi devine cadere, si vad ca ma cufund fara sa mai am nadejde de scapare…insa niciodata n-am simtit nevoia sa-nvinovatesc pe nimeni din jurul meu ptr caderile mele….sau sa-mi pierd increderea in oameni. Doar eu sunt vinovata!
Nu pricep, frate!

By: cristina catrina

cristina catrina — Wed, 10 Oct 2007 10:03:51 +0000

Cum sa mai fim in stare sa ne plangem”mortul” nostru ,cand peste tot, toata massmedia,ne povesteste despre “mortul altuia”? ce frumos ar fi sa renuntam cu totii la televizor ca sa ne cufundam in sufletul nostru pentru a-l cerceta si curati. I-am spus aceasta cuiva si mi-a zis:si cum vrei sa traim? asa in nesiguranta?in nestiinta?
cum vom mai avansa?”.Pe verticala!”i_am zis.M-a privit tulbure. Nu cred ca nu a inteles ce am vrut sa ii spun .Atat stiu ca de atunci n-am reusit sa mai iau legatura cu el.