Cuviosul Paisie despre NEORANDUIALA LAUNTRICA si INFATISAREA EXTERIOARA

Sarmanii mireni se imbraca asa cum e launtrul lor

– Parinte, da-mi o binecuvantare.

-Te binecuvantez sa te faci carnaval duhovnicesc ca Sfanta Isidora¹ cea nebuna; sa dobandesti prefacatoria cea buna. Vezi, sarmanii mireni sarbatoresc in fiecare zi prefacatoria lor lumeasca si se imbraca asa cum e launtrul lor. Demult, oamenii se imbracau pentru carnaval odata pe an, numai la Lasatul de sec². Acum cei mai multi sunt mereu in carnaval. Adica, mai demult carnavalul tinea o saptamana numai la Lasatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi in fiecare zi… Fiecare se imbraca asa cum ii spune gandul. Au devenit cu desavarsire ciudati. Au innebunit! Putini sunt oameni adunati, modesti, fie barbati, fie femei sau copii. Mai ales femeile sunt intr-un hal de nespus. Astazi cand am coborat in oras am vazut una cu o cordela atat de lata, ca un pansament, cu niste cizme pana sus si o fusta scurta. Mi-am spus: “Asa e moda!” Altele merg cu niste tocuri foarte subtiri. Putin sa calce stramb si la medicul ortoped se opresc…De păr nu ma intreba! Alta – Dumnezeu sa ma ierte – ce om era? O fata salbatica, cu tigara in gura, fu, fu, si cu ochii rosii!…Acum spun ca au obicei sa nu fumeze in casa atunci cand au copii mici. Dar copiii se nasc… heringi afumati. Si din pricina cafelelor unii o patesc, fac niste grimase… A plecat harul lui Dumnezeu. Parasire desavarsita!

Imi aduc aminte, cand eram in Sinai, ce era si acolo… nu ma intreba! Cat ma durea cand vedeam turistele ce veneau la manastire. In ce hal erau! Ca si cum as vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai ca acestea s-au aruncat singure. Odata am vazut una care purta ceva ca un felon si am spus: “Slava lui Dumnezeu, iata si una care poarta ceva mai cuviincios; in sfarsit, felon-nefelon, cel putin nu este ca celelalte“. Dupa aceea cand s-a intors cu fata, ce sa vad? Era deschisa cu totul !!

Unde a ajuns lumea!…Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca sa-i fac rugaciune ca sa-i mearga bine in casatoria ei. Purta o rochie de mireasa fara hal. O astfel de imbracaminte este o neevlavie fata de Taina in locul sfintit al Bisericii. Oameni duhovnicesti si nu se gandesc! Ce sa faca ceilalti? De aceea spun, nici manastirile nu mai tin, nu exista frana nicaieri: astazi oamenii sunt fara frana.

Demult existau si nebuni pentru Hristos, existau putini nebuni in lume. Nu cumva ar trebui sa rugam pe nebunii pentru Hristos sa faca bine pe adevaratii nebuni si sa se inmulteasca nebunii pentru Hrisos? In orice caz astazi auzi si vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am facut cruce cand am auzit – ca astazi este la moda ca trantorii sa-si roada hainele in anumite locuri si apoi sa le taie, cosandu-le petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc sa fie asa, dar un trantor!.. Dupa ce mi-a spus asta completeaza: “Parinte, sa-ti mai spun ceva inca mai ciudat. Femeia mea a vazut odata in piata Omoniei, pe copilul unei familii prietene ca avea pantalonii descusuti inapoi. “Copilul meu, ii spune, pune-ti mana inapoi…!” “Lasa-ma in pace, spune acela, asa e moda”. Sarmanii copii! – Parinte, e bine ca unii pun pe bluze stampe cu sfinti? Daca e pe bluze sau pe tricouri, e bine. In loc sa puna pe diavolul, mai bine pe sfinti. Dar, daca e pe pantaloni, nu se potriveste: este lipsa de evlavie. Sunt unii evlaviosi care pun lucruri ca acestea. Cand a mers patriarhul Dimitrios in America, au facut niste bluze cu patriarhul si Sfanta Sofia pe ele.

– Au facut asta din evlavie?

– Ei, n-au facut-o evreii, ci crestinii. Exista si unii care fac lucruri bune, precum exista medici buni, exista si sarlatani.

– Parinte, toata aceasta neoranduiala este si din influenta strainilor?

– Ei, dar de unde este? De aceea spuneau in vremea noastra: “Oamenii din Smirna sunt...” Era un loc langa mare si mergeau multi straini. Sfantul Arsenie era foarte aspru in acestea. In Farasa era o tanara casatorita si purta o broboada colorata din Smirna. Sfantul i-a facut observatii in repetate randuri, ca s-o arunce si sa se imbrace modest, ca toate femeile din Farasa. Dar aceea nu asculta. Intr-o zi, vazand-o Sfantul Arsenie ca poarta iar acea broboada tarcata, i-a spus cu asprime: “Boli frantuzesti nu vreau in Farasa. Daca nu te indrepti, sa stii ca toti copiii ce ii vei naste, dupa ce ii vei boteza, vor pleca ingerasi, iar tu nu te vei bucura de niciunul“. Si deoarece nici atunci nu s-a indreptat, i-au murit doi ingerasi. Numai atunci si-a venit in fire, a aruncat broboada cea tarcata si a mers la Sfantul Arsenie si i-a cerut iertare.

– Parinte, hainele de culoare inchisa ajuta in viata duhovniceasca, pentru unul ce vrea sa se faca monah?

– Da, hainele de culoare inchisa ajuta foarte mult. In felul acesta, se desprinde cel ce le poarta, de lume, in timp ce cu cele colorate ramane incurcat in lume. Iar cel ce spune: voi merge la manastire si acolo voi purta haine negre. Voi merge la manastire si acolo voi face canonul”, lucruri negre va face si acolo cand va merge. Atunci cand este in lume si face cu bucurie ceea ce fac monahii si o doreste cu tot sufletul, unul ca acesta si in lume se bucura duhovniceste, iar dupa aceea, in calugarie va urca si cate doua trepte deodata. – Parinte, uneori copiii care cred si se imbraca cuviincios au mare razboi de la cei mari.

– Daca cred si fac asta cu inima lor, ii pun si pe cei mari la locul lor. Am cunoscut o fata ce purta haine negre si maneci pana jos. Era foarte evlavioasa. Odata o batrana moderna ii spune: “Nu ti-e rusine, tu, fata tanara, sa porti haine negre si maneci lungi?” “Fiindca nu vedem exemple la dumneavoastra, i-a raspuns aceea, cel putin noi sa purtam haine negre” – si a pus-o la punct.

Vezi una care cum a ramas vaduva, a si pus haine tarcate pe ea. Dar ce sa spui? Sora mea a ramas vaduva la 23 de ani si nu si-a mai scos hainele negre pana a murit. Pentru mine sunt mai fericite vaduvele care poarta negru in aceasta viata, chiar si fara voie, si traiesc o viata duhovniceasca aspra slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, decat nefericitele ce poarta haine tarcate si traiesc o viata tarcata.

Astazi nu distingi barbatul de femeie

Odata, ca sa-l incurce pe inteleptul Solomon, i-au adus inainte un grup de baieti si un alt grup de fete, la fel imbracati intru toate, ca sa-i deosebeasca. Acela i-a trimis la o cismea si i-a pus sa se spele. Dupa felul cum se spalau i-a deosebit: fetele aruncau cu grija si cu sfiala apa pe fata, in timp ce baietii o aruncau cu vioiciune si faceau zgomot din lovirea fetei lor cu palmele.

Astazi baietii au imitat atat de mult femeile, incat de multe ori nu se deosebesc de ele. Mai demult puteai distinge barbatul de femeie de la cinci sute de metri. Acum de multe ori nici de aproape nu iti dai seama ce este. Nu intelegi ce este, femeie sau barbat. De aceea proorocia spune ca va veni vremea cand oamenii nu se vor putea distinge; barbatul nu se va putea deosebi de femeie. Batranul Arsenie Pestereanul (pustnic in pesterile din laturea Sfintei Ana din Sfantul Munte) a spus unui tanar care avea un par pana jos: “Bine, dar tu ce esti, baiat sau fata?” Nu se putea distinge. Mai demult erau tunsi in Sfantul Munte. Acum vin asa cum sunt… eu insa ii tund cu un foarfece de tuns oi, cu care tai lana cand impletesc metanii. Cati am tuns! In spatele Altarului ii tund. Cand vin unii ca acestia, le spun: “Am fagaduit unora cu chelie ca sa le dau par… Faceti dragoste si dati-l! Ce sa facem acum? Am fagaduit!“

– Dar sunt de acord, Parinte?

– Trebuie sa stii cum sa le spui. Nu incep sa spun: “In felul acesta veniti? Nu va e rusine? Nu cinstiti acest loc sfant!” Ci le spun: “Bre voinicilor, voi cu acest par va necinstiti barbatia voastra. Daca ati vedea un ofiter in Omonia ca umbla cu o geanta femeiasca, cum vi s-ar parea? Se potriveste, mai copile? Sa va taiati parul!” Si-i tund. Stiti cat par adun? Cateodata, daca vreunul se impotriveste si incepe sa intrebe: “De ce etc“, ii spun: “Ce, de ce? Nu sunt calugar? Fac calugarii. Asta e treaba mea.” Totul e modul cum le spui. Rad si asta-i tot. Dupa aceea ii tund. Nu schimb numele. Numai pe unul l-am numit “Axion Estin“, pentru ca in ceasul acela treceau cu icoana “Axion Estin“. Cum se bucura parintii cand ii tund pe copii… Stii cate binecuvantari primesc de la parinti, de la mame? Numai pentru asta ma va ierta Dumnezeu!…

A iesit alta moda: sa-si tunda parul, dar sa-si lase inapoi niste coame. “Bre, tinere, ce noima are coada aceasta?” intreb cateodata, “O lasam, imi spun, ca sa ia aminte ceilalti la noi”. “Copile, si sa-i platiti pe ceilalti, nu cred sa ia aminte la voi, din pricina atator probleme ce le au“. Vezi pe altii, cogeamite flacai, ca isi pun cercei. Cati cercei am scos!

– Parinte, unii poarta numai cate un cercel.

– Anarhistii sunt aceia care poarta un cercel. Un cercel in ureche este simbolul anarhiei. Nu-l pun asa din pricina afemeierii; isi gauresc urechea si-l pun ca semn de impotrivire.

A venit un tanar cu tatal lui la Coliba mea. Era de 22 de ani, cu par lung, barba si un cercel in ureche. “Nu se potriveste, ii spun. Multi va iau in nume de rau. Eu insa nu. Aceia insa nu stiu ca sunteti anarhisti si va iau in nume de rau“. L-a scos dupa aceea si mi l-a dat. Era de aur. “Da-l unui aurar, ca sa-ti faca o cruciulita” – ii spun.

– Parinte, altii isi pun cercel si in nas.

– Asta inseamna ca diavolul le-a pus cercel in nas, numai capastrul nu se vede… Sunt unii care poarta la gat lanturi lungi de aur pe deoparte si pe de alta. L-am speriat pe unul! Le-a scos si apoi i-am spus: “Sa le dai la un orfan, sau sa le dai mamei tale sa le dea la vreun sarac“. Dupa ce-l aduc la socoteala buna, imi spune: “Ce sa fac?” “De acolo sa incepi – ii spun – sa porti o cruciulita cu un singur lantisor“. Barbati si poarta aurarii! Si au lanturi lungi de aur, cate doua – trei randuri, pe care nici principesele nu le pun, sa se vada pe gat si apoi sa-ti spuna problema lui. Problema este acolo! Canon! Unora li le iau, altora le spun sa le dea ei singuri. Au pierdut masura.

Intreb pe unul: “Ce-i asta? Pentru prima data o vad” “Este zodia mea“, spune. “Bine, dar sunteti animale de purtati zodii?” il intreb. Toane! Neoranduiala launtrica rabufneste inafara. Sa facem multa rugaciune ca Dumnezeu sa lumineze tineretul, ca sa se pastreze putin aluat.

Oamenii inseteaza dupa simplitate

Lucru bun este ca oamenii inseteaza dupa simplitate si au ajuns la punctul sa faca moda din ea, desi nu sunt in mod simplu. Vin unii in Sfantul Munte cu niste haine decolorate. Ma intreb: “Acestia nu lucreaza pe ogoare, de ce sunt asa?” Unul vorbeste taraneste din fire si te bucuri de el. Altul cauta sa vorbeasca taraneste si-ti vine sa vomiti. Sunt si altii care vin cu cravate. Unul avea 6-7 cravate cu el. Intr-o dimineata pe cand se pregateau, si-a pus cravata, costumul etc. “Ce faci acolo?” – il intreaba unul. “Ma duc la Parintele Paisie”, spune. “Dar ce e asta ce porti?” “Le-am luat ca sa-l cinstesc”.”Bre, ce-am patit!”

Nu au deloc simplitate; de aceea exista aceasta stare. Atunci cand oamenii duhovnicesti nu traiesc simplu, sunt bine invesmantati, ei nu ajuta tineretul.

Astfel, tineretul neavand vreun prototip, traieste hoinareste. Pentru ca atunci cand vad crestini bine imbracati, oameni stransi cu cravate, bine ingrijiti, nu afla nici o deosebire fata de oamenii lumesti, si se impotrivesc. Daca ar fi vazut simplitate la oamenii duhovnicesti, n-ar fi ajuns in starea aceasta. Insa acum si tinerii au duh lumesc, si aceia au randuiala lumeasca. “Asa trebuie sa se poarte crestinii. Asa trebuie sa fie aceasta, asa cealalta…” si n-o spun dinlauntru, din evlavie, ci pentru ca “asa trebuie“. Atunci si tinerii spun: “Ce sunt lucrurile acestea? Sa mearga la Biserica cu gatul strans! Haide, lasa-ma!” si isi arunca hainele, umbland goi. Se arunca in cealalta extrema. Ai inteles? Si toate acestea le fac din impotrivire. Desi au idealuri, insa nu au modele si sunt vrednici de mila. De aceea e nevoie sa le centreze marimea de suflet si sa-i miste prin viata cea simpla. Se manie atunci cand acesti oameni duhovnicesti si preotii incearca sa-i tina cu mijloace lumesti. Insa atunci cand afla modestia, dar si simplitatea cu sinceritate, atunci li se creeaza probleme de constiinta. Caci atunci cand cineva are sinceritate si nu tine cont de el insusi, este simplu, are smerenie. Toate acestea odihnesc si pe cel ce le are, dar sunt sensibile si pentru altul. Celalalt intelege daca te doare de el sau te prefaci. Un hoinar este mai bun decat un crestin prefacut. De aceea nu un zambet de dragoste prefacuta, ci un comportament firesc – si nici rautate nici prefacatorie, ci dragoste si sinceritate. Mai mult ma misca unul care este bine aranjat launtric. Adica sa aiba respect si dragoste adevarata, sa se miste simplu, nu in forme, pentru ca unul ca acesta ramane numai in cele din afara si se face om lumesc, carnaval de lasat de sec.

Curatia launtrica a sufletului frumos a omului adevarat, infrumuseteaza si exteriorul omului si acea dulceata dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu, indulceste chiar si infatisarea lui. Frumusetea launtrica a sufletului, pe langa faptul ca infrumuseteaza duhovniceste si sfinteste pe om, chiar si la exterior, tradandu-l harul dumnezeiesc, infrumuseteaza si sfinteste chiar acele haine urate ce le poarta omul lui Dumnezeu cel harismatic.

Parintele Tihon isi cosea singur fesul din bucati de rasa, cu acul de cusut saci. Le facea ca pungile si le purta, dar emanau mult har. Orice lucru vechi si nepotrivit purta, nu se vedea a fi urat, pentru a se infrumuseta si el, de la frumusetea launtrica a sufletului. Odata l-a fotografiat un vizitator asa cum era, cu punga in loc de fes si cu o pijama ce i-au aruncat-o in spate deoarece au vazut pe batran ca ii era frig.

Iar acum toti cei care vad fotografia Parintelui Tihon , cred ca purta mantie arhiereasca, fiind insa o pijama verde si tarcata. Oamenii priveau cu evlavie si la zdrentele lui si le luau de binecuvantare. Mai mare valoare are un astfel de om binecuvantat, care s-a schimbat launtric si s-a sfintit si pe dinafara, decat toti oamenii care-si schimba mereu numai cele din afara (hainele lor) si pastreaza launtric pe omul lor cel vechi cu pacate arheologice.

“Femeia sa nu poarte vesminte barbatesti, nici barbatul sa nu imbrace haine femeiesti”

– Parinte, cum sa procedam cu femeile care vin la manastire in pantaloni? Adesea spun ca este mai practice, dar si mai cuviincios decat a purta scurt.

– Astazi poarta ori scurt, ori pantaloni, desi se spune clar in Vechiul Testament si cu ce amanunte inca: “Nu se ingaduie barbatului sa poarte vesmant femeiesc, iar femeia barbatesc.” Este lege si este lipsit de cuviinta. Barbatii care poarta fuste sunt putini, foarte putini.

– Cele care lucreaza pe ogoare spun ca nu se pot misca liber la lucru daca nu poarta pantaloni.

– Acestea sunt indreptatiri.

– Parinte, pentru fete, mamele lor spun ca poarta pantaloni ca sa nu raceasca.

– Alta solutie nu exista? Nu exista ciorapi pana sus? Sa poarte ciorapi pana sus ca sa nu raceasca. Daca vrea cineva, pentru toate afla solutie.

– Dar atunci, Parinte, cand vin persoane oficiale si au cu ele si una care poarta pantaloni?

– Sa le dati o explicatie: “Vreti sa facem un pogoramant si sa stricam o randuiala si sa se faca o neoranduiala in Manastire?”

– Parinte, odata au venit treizeci de profesoare in pantaloni si le-am lasat sa intre.

– Rau! Nu se potriveste. Trebuia sa le fi spus: “Iertati-ne, este o randuiala a manastirii sa nu ingaduim sa intre femeia ce poarta pantaloni“. Acestea vor merge si la alte manastiri si vor spune: “La cutare manastire ne-a lasat sa mergem in pantaloni“. Ati facut pogoramant ca sa nu le jigniti, dar acelea va jignesc apoi pe voi. Puneti la poarta o tabela cu locul respectiv din Vechiul Testament. Faceti si 50 de fuste si sa le dati in mod cuviincios celor care vin in pantaloni pentru prima data si nu stiu, sau celor ce poarta scurt.

– Parinte, dar cand vine un liceu si toate fetele poarta pantaloni?

– Sa le tratati afara de poarta. Asta o sa le pricinuiasca intrebari. Sau, daca va instiinteaza ca vor sa se inchine, spuneti-le la telefon: “Va rugam ca profesoarele si elevele sa nu poarte pantaloni.” Asa vor intelege ca trebuie sa cinsteasca locul. Aici nu e parohie. La parohie preotul e dator sa invete pe femei, sa inteleaga de ce nu trebuie sa poarte pantaloni, ca sa se indrepte. Daca vreodata merg la Biserica lui, femei din alta parohie si poarta pantaloni, sa se ingrijeasca sa aranjeze lucrurile. Biserica este mama, nu este vitrega.

– Parinte, dar multi spun: “Asa cum faceti, alungati lumea de la biserica“.

– Daca in Vechiul Testament exista porunca de la Dumnezeu care interzice femeilor sa poarte haine barbatesti etc.- ce altceva mai vor? Dar ei iti spun: “de ce sa nu poarte si femeile pantaloni? De ce sa nu intre in Consiliile Bisericilor si atei, daca Biserica este poporul?” Astfel, soarta Bisericii va depinde de hotararea ateilor. Vor face din biserici biblioteci, magazii etc. dupa ce le vor lua pe toate. “De ce asta, de ce cealalta?” Ce sa spui?

In manastire nu va trebui sa se ingaduie turisti goi, astfel ca sa se adune bani pentru a imbraca oameni saraci, pentru ca asta e o maiestrie a celui viclean, ca sa-l instraineze pe monah de binecuvantarea lui Dumnezeu si sa-l mirenizeze; in timp ce adevarata instrainare a monahului, pentru Hristos, il face bogat in virtuti.

– Parinte, la Stomio ati fost nevoit sa va puneti tabele pentru turisti?

– Da, avem tabele. La manastire aveam una pe care scria: “Bine ati venit“. Mai jos, 20 de metri de la manastire, aveam una pe care scria: “Cei imbracati necuviincios – catre Aoos” si am pus o sageata spre rau; iar alta pe care scria: “Cei imbracati cuviincios – spre Manastire” si o sageata arata manastirea. N-am scris bine?

– Noi, Parinte, ce sa facem vara cand multe femei vin cu spatele gol?

– Ei, faceti ceva ca sa puna pe spate. Astfel vor invata ca e nevoie de respect in locul acesta.

Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierduta exista astazi! Si femeile isi pun in par niste cleiuri si cum mai miroase! Te apuca alergia. Cand vad o femeie moderna cu frumuseti lumesti si parfumuri, ma scarbesc launtric. Mi-au spus: “Cutare a mers in Germania sa invete estetica“. “Dar ce este estetica?” – am intrebat. “Estetica face pe cele batrane, tinere” – mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte: am vazut candva o batrana ce avea o linie orizontala pe frunte. Intreb dupa aceea pe un cunoscut al ei: “Ce are, sarmana?“

“A, nimic – imi spune – a facut operatie ca sa i se intinda pielea si sa-i dispara ridurile.” Si eu am crezut ca s-a lovit si s-a operat… Unde ajunge lumea astazi!

– Astazi, Parinte, gateala n-o considera un pacat.

Da, asta am inteles. Am vazut un suflet care, desi mai inainte era ca un inger, nu l-am mai cunoscut dupa aceea, asa cum era vopsit. “Dumnezeu pe toate le-a facut foarte bine, dar la tine a facut o greseala foarte mare!” “De ce, Parinte?” ma intreaba. “Iata, sub ochii tai n-a pus cerneala. Greseala asta a facut-o. In timp ce pe ceilalti oameni i-a facut frumosi, la tine a facut o greseala! Bre, nefericito, nu intelegi? In felul acesta te uratesti! Ca si cum ai avea o icoana bizantina si tragi cu penelul intr-o parte si in alta si o murdaresti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca si cum un pictor ar fi facut o icoana buna si merge unul ce nu cunoaste pictura, ia penelul si face niste mazgaleli, stricand icoana pictorului. La fel faci si tu, este ca si cum ai spune lui Dumnezeu: “Dumnezeule, nu le-ai facut bine; eu insa o sa le indrept!“

O alta a venit intr-o zi cu niste unghii pana acolo, ca uliul, vopsite in rosu, si-mi spune: “Copilul meu e grav bolnav, fa rugaciune, Parinte! Fac eu rugaciune, dar…” “Ce rugaciune faci?” o intreb. “Tu zgarii pe Hristos cu aceste unghii, taie-ti mai intai unghiile, si se va face bine copilul tau. Pentru sanatatea copilului tau cel putin, sa-ti tai unghiile si sa-ti stergi vopselele“. “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” “Eu iti spun sa nu le mai vopsesti si sa le tai. Sa faci jertfa pentru nevinovatia copilului tau. Ce inseamna asta? Daca asa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi facut cu unghii rosii.” “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” Intelege-te daca poti!…”Veti merge bine tu si copilul tau”, am spus in sinea mea. Pe copii ii raceste mai mult mama, cand nu este imbracata cu modestia si incearca chiar sa-si “jumuleasca” copiii.

Se poate ca cineva sa fie putin urat sau sa aiba o neputinta. Stie Dumnezeu ca astfel va fi ajutat duhovniceste, pentru ca pe Dumnezeu il intereseaza mai mult sufletul decat trupul. Toti avem cele bune ale noastre, dar si putine cusururi – cruciulite, nu cruci – ce ne ajuta la mantuirea sufletului nostru.

(“Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“)

______________________________

1 Sfanta Isidora a trait in manastirea Tabenisiotilor, zidita de Cuviosul Pahomie la inceputul secolului IV. Ea a simulat nebunia “pentru Hristos”, s-a smerit si s-a defaimat pe sine. Purta o carpa pe cap, in timp ce celelalte monahii purtau camilafce. N-a purtat niciodata incaltaminte. Desi de multe ori a fost ranita si batuta, niciodata n-a cartit, nici a ocarat pe cineva. Sfintenia vietii sale s-a descoperit in vedenie marelui pustnic Pitirun, care a vizitat manastirea si a aratat inaintea intregii obsti ca Isidora, pe care o considerau nebuna, era Amma, adica maica duhovniceasca.

2 Obicei pagan potrivit caruia mai toti se imbracau de carnaval, schimbandu-si infatisarea.