Război întru Cuvânt

“Este necesar sa vorbim, cu privire la Traditie, despre paternitatea in Dumnezeu si despre ascultarea duhovniceasca; cu privire la rugaciune si in mod deosebit cu privire la rugaciunea neincetata, este necesar sa vorbim despre dragoste si despre prietenie. Iata fundamentul divin al tuturor lucrurilor si in special, al rugaciunii noastre. Aceasta este o opinie care pare banala si depasita. Cine indrazneste astazi sa mai vorbeasca despre prietenie? Cine indrazneste astazi sa mai creada inca in dragoste si in prietenie, cand si una si cealalta au fost atat de des batjocorite si parodiate? Crestinul este acela care indrazneste sa creada in iubire si in atotputernicia ei dumnezeiasca. Continuare »

6 Comentarii »

Capitolul de mai jos face parte din cartea “Trezire duhovniceasca”, aparuta la editura Evanghelismos, care reprezinta al doilea volum cuprinzand invataturile Cuviosului Paisie Aghioritul.

• Cititi si: Cuviosul Paisie Aghioritul: Pentru cel credincios mucenicia este sarbatoare

Fratietatea

- Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei…

- Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea cea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jertfa, caci incet-incet vom trece si prin zile grele. Continuare »

17 Comentarii »

La aceasta intrebare si la altele despre deznadejde ne daruieste niste raspunsuri extraordinar de intaritoare, de revelatoare si de… “descuietoare” de sensuri duhovnicesti parintele Rafail Noica, in cadrul conferintei cu titlul “Criza in Biserica” (Alba-Iulia, 2003):

PUTETI DESCARCA DE AICI FRAGMENTUL AUDIO! (click dreapta pe link si apoi save link as.. sau save target as…)

Parintele Rafail Noica – CE SA FACEM ATUNCI CAND NE SIMTIM INCECRCATI LA MAXIMUM?

- Parinte Rafail, prin multe incercari trece omul in viata. Va rugam sa ne spuneti ce atitudine e bine sa avem fata de Domnul, cum sa ne raportam la El si ce asteapta Domnul sa facem atunci cand simtim ca sntem incercati la maximum si ca nu mai avem in noi nicio farama de putere sa facem ceea ce ar trebui sa facem? Cum trebuie procedat pentru a nu cadea in patima deznadejdii? Si legat de aceasta ar fi si rugamintea de a ne talcui cuvantul: „Dumnezeule, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?“ Continuare »

15 Comentarii »

“Uneori incercarile si greutatile ce ni se intampla ne pun in situatia unui calator ce se gaseste dintr-o data la marginea unei prapastii din fata careia ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi. Prapastia e intunericul necunostintei si spaima la gandul de a fi inrobiti mortii. Numai energia unei disperari sfinte ne va putea face sa trecem peste acest abis. Sustinuti de o putere tainica, ne aruncam in necunoscut chemand numele Domnului. Si ce se intampla? In loc de a ne zdrobi capetele de stanci, simtim o mana nevazuta purtandu-ne cu blandete si nu simtim nici un rau. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna sa avem incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa ii fie dat lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, Ed. Deisis, Sibiu)

10 Comentarii »

In evanghelia care se citeste in duminica aceasta, Hristos vindeca femeia care suferise vreme de doisprezece ani de scurgere de sange si invie fata care se savarsise dupa numai doisprezece ani de copilarie. Talita kumi! i-a spus Iisus copilei, rechemand-o la viata.

Cuvintele acestea mangaietoare nadajduim sa slujeasca si spre intarirea tuturor fratilor si surorilor noastre, a caror sensibilitate, greu incercata de valul de necuratii revarsat asupra noastra in fiecare zi, de presiunea duhului lumesc si de singuratatea sufleteasca, ii face sa deznadajduiasca mai usor. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca pe noi de putinatatea sufletelor noastre, ca intarindu-ne in credinta sa punem in lucrare puterea lui Dumnezeu si sa ne vindecam de toate neputintele noastre.

Continuare »

5 Comentarii »

Ce este evlavia

- Parinte, ce este evlavia?

- Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfiala, sensibilitatea duhovniceasca. Evlaviosul se sfieste in toate, dar aceasta sfiala picura miere in inima sa. Felul sau de vietuire el nu il socoate martiric, ci il multumeste. Miscarile lui sunt fine, atente. Simte puternic prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor si a Sfintilor. Simte alaturi de el pe ingerul lui pazitor cum il supravegheaza. Are mereu in mintea sa faptul ca trupul lui este biserica a Duhului Sfant[1] si traieste simplu, in curatie si sfintenie. Pretutindeni se comporta cu atentie si grija si simte vii toate cele sfinte. Ia aminte, de pilda, sa nu fie in spatele lui icoane. Nu pune Evanghelia sau o carte duhovniceasca etc. acolo unde sta, pe canapea sau pe scaun. Daca vede o icoana inima ii tresare, iar ochii i se umplu de lacrimi. Chiar si numai numele lui Hristos de il vede scris undeva, il saruta cu evlavie si i se indulceste sufletul sau. Si chiar de va vedea aruncata pe jos o bucatica de ziar pe care sa scrie, de pilda, numele lui Hristos sau “Sfanta Biserica a Sfintei Treimi”, se pleaca, o ia, o saruta cu evlavie si se mahneste pentru faptul ca a fost aruncata pe jos. Continuare »

2 Comentarii »

“Pentru Sfantul care merge la mucenicie, dragostea lui pentru Hristos este mai presus de durere, de aceea o si neutralizeaza. Mucenicii simteau sabia mai dulce decat arcusul de vioara. Cand dragostea pentru Hristos se inmulteste, atunci mucenicia este praznuire. Continuare »

3 Comentarii »

Capitol cules pentru “Razboi intru Cuvant” din volumul “Trezire duhovniceasca” de catre o sora duhovniceasca careia ii exprimam recunostinta noastra:

Diavolul se straduieste sa-l netrebniceasca pe nevoitor

- Parinte, uneori ispitele vin una dupa alta si nu le mai pot rabda.

- Vrei sa-ti dau o solutie ca sa le eviti? O vei primi?

- Da.

- Singura solutie ca sa eviti ispitele este sa …te lupti cu diavolul!… De ce razi? Nu-ti place aceasta solutie? Asculta. Continuare »

28 Comentarii »

“Se traieste, se iubeste si se moare / Intr-o lume inundata de minciuni” sunau versurile unui cantec mai vechi, de o frumusete dureroasa. Intra-adevar, daca lumea in care traim astazi ar putea fi cuprinsa intr-un singur cuvant nu stim daca s-ar putea gasi altul mai nimerit pentru a o descrie decat acesta: MINCIUNA. Si cum stim foarte bine din Evanghelie cine este “Tatal minciunii” intelegem ca lumea “zace” mai mult decat oricand sub stapanirea celui-rau si ca, asa mergand lucrurile, finalitatea nu poate fi, asa cum spunea si in predica de duminica trecuta, si in alte randuri IPS Bartolomeu, decat “indracirea lumii“. Multe marturii din ultima vreme converg catre ideea (care coincide cu Revelatia biblica despre sfarsitul lumii) ca ne apropiem de acest deznodamant pe o scara tot mai larga, pentru ca satana nu doreste nimic altceva mai mult decat ca toti oamenii sa fie ca el si sa fie ai lui (e un subiect asupra caruia speram sa mai revenim, de altfel).

De ceva vreme n-am mai avut, din pacate, timp, niciunul dintre noi, pentru a intretine si pagina de “Recomandari” periodice din presa si de pe alte siteuri/bloguri. Au fost totusi cateva stiri sau analize de presa si cateva articole de pe siteuri sau grupuri ortodoxe care n-au putut trece neobservate si pe care le-am considerat foarte important de cunoscut pentru toata lumea careia nu-i este indiferent “in ce lume traieste” si ce se ascunde dincolo de “firescul” si nonsalanta cu care ne sunt promovate (inoculate) anumite curente, anumite “valori” sau anumite personalitati drept modele de urmat. Continuare »

9 Comentarii »

Una din sectiunile siteului nostru, dedicata in mod deosebit Sfintilor romani care au patimit in inchisorile comuniste se numeste “Sfintii pe care nu vrem sa-i cinstim“, facand aluzie tocmai la faptul ca, in ciuda adunarii de-a lungul acestor ani a unui “nor de marturii” – vorba Scripturii – nu numai ca nici macar nu s-a luat initiativa, la nivel oficial, a canonizarii lor – adica a recunoasterii sfinteniei acestora de catre institutia Bisericii noastre si a girului dat pentru proslavirea lor soborniceasca – dar s-a manifestat (mai fatis sau mai “surd”) o rezistenta si o aversiune obstinata fata de ideea cinstirii marturisitorilor si patimitorilor veacului trecut . Despre aceasta situatie parintele Iustin de la Petru-Voda spunea la un moment dat: “Sa stiti ca si din aceasta pricina ne bate Dumnezeu, pentru că nu cinstim, nu respectăm, nu recunoastem jertfa. Ne opunem cu îndârjire descoperirii unor moaste de sfinti români“.

Dar iata ca acum, cu mare bucurie aflam, de pe blogul fratelui Laurentiu Dumitru, de o mai mult decat laudabila initiativa publica in aceasta directie luata de parintele staret al Manastirii Antim, parintele Mihail Stanciu, al carui apel ne facem datoria sa il reproducem si noi aici, pentru o cat mai larga difuzare, urmand ca textul integral al articolului Ralucai Tanaseanu sa-l puteti citi direct de la sursa. In acelasi timp si in aceeasi ordine de idei, chiar astazi am aflat si am dorit sa semnalam la randul nostru si aparitia pe ORTODOXMEDIA a unei remarcabile conferinte foarte recente de la Deva a fratelui nostru teolog si misionar Danion Vasile (impreuna cu alti conferentiari), Despre canonizarea sfintilor inchisorilor, pe care v-o recomandam, de asemenea: Continuare »

8 Comentarii »