Război întru Cuvânt

Despre imprastierea mintii prin utilizarea excesiva a internetului

Postat de cuvant pe 05 Sep 2007 la 01:05 pm | Categorii: Cum munceste crestinul?, Vremurile in care traim Print

13 Raspunsuri to “Despre imprastierea mintii prin utilizarea excesiva a internetului”

1. pe 05 Sep 2007 la 1:37 pm # VELA GHEORGHE
   
   

   Interesante idei si adevarate in cea mai mare parte a lor!

   Dar, chiar daca este obositor si “uscator” de suflet si de ravna duhovniceasca, totusi STATUL PE INTERNET, in scopuri APOLOGETICE, de aparare a CREDINTEI ORTODOXE, il socot un lucru mai mult decat normal, CHIAR O JERTFA DE SINE NECESARA!

   Sf. Maxim Marturisitorul a spus intr-una din lucrarile sale (nu-mi mai aduc aminte acum in care, ci citez din memorie), ca Dumnezeu a dat FIECAREI GENERATII DE CRESTINI o …SARCINA ANUMITA!

   Sfintii Apostoli au PROPOVADUIT EVANGHELIA cu pretul vietii lor!

   Sfintii PARINTI DE LA SINOADELE ECUMENICE, au precizat si clarificat si lamurit si LIMPEZIT ADEVARUL PREDAT DE APOSTOLI, cu pretul a atator prigoniri si suferinte si chiar al Vietii!

   Sfintii Parinti din mileniul al doilea AU DEMONSTRAT APOLOGETIC, SUPERIORITATEA ORTODOXIEI in fata Catolicsmului si a Protestantismului (cum a facut Sf. GRIGORIE PALAMA, sau Sfintii NICODIM AGHIORITUL, TIHON DE ZADONSK, IGNATIE BRIANCIANINOV, TEOFAN ZAVORATUL si altii)!

   Sfintii si Parintii SI TEOLOGII din ultimul veac, cei de la inceputurile sau sfarsitul lui, precum PARINTELE STANILOAE, VLADIMIR LOSKI, EVDOKIMOV, PARINTELE SERAPHIM ROSE, Parintele PAISIE AGHIORITUL, IOIF SPILEOTUL, SILUAM ATHONITUL, SOFRONIE DE LA ESEX, NECTARIE AL EGHINEI, au READUS IN PRIMPLANUL ATENTIEI crestinilor ortodocsi, IMPORTANTA CUNOASTERII SI TRAIRII VIETII DUHOVNICESTI HARICE, pentru mantuirea naostra!

   Si acum NOI, cei din generatia acesta, TREBUIE SA FACEM SI NOI CEVA, avem prin urmare si noi o sarcina!

   Si precum profetiile mai vechi spun ca crestinii din urma NU VOR MAI FACE NIMIC (adica NEVOINTA), ci…VOR AVEA TOTUL DE-A GATA, si NUMAI LI SE VA CERE SA MARTURISEASCA, atunci macar SA FACEM MACAR ATAT…si sa incepem cu marturisirea cea mai USOARA, aceea a INVATATURII, fie ea acesta marturisire facuta si dintr-un scaun si prin intermediul unui calculator!

   Iar cat priveste ADEVARTA MARTURISIRE, cu pretul SUFERINTEI SI CHIAR AL VIETII la care fac referire profetiile Parintilor din Antichitate sau mai noi, si care aceasta MARTURISIRE A LUI HRISTOS NI SE CERE, si nu una…”virtuala”, credem ca prin intarirea intr-o unitate de gandire si simtaminte pe care cu ajutorul forumurilor crestine ne-o facem noi cei carora ne apsa de Ortodoxie si amntuire, vom ajunge CU MILA LUI HRISTOS, s-o DAM SI PE ACEASTA, de va fi nevoie!

   Asadar, desi este obositor sa scrii si sa citesti si sa pierzi ceasuri intregi sau jumatati sau treisferturi de zi sau de noapte in fata computerului, DACA ACESTE CEASURI SUNT…PEIRDUTE (mai bine spus castigate) PENTRU HRISTOS si PENTRU ORTODOXIE, atunci, acestea poate Domnul s-ar putea sa ni le socoteasca in cantarul milei lui ca UN LUCRU BUN, la INFRICOSATOAREA LUI JUDECATA!

   Numai sa nu ne pierdem RAVNA DE A SCRIE SI POSTA SI SCANA SI COMENTA, caci tot ceea ce facem noi FOLOSESTE ALTOR FRATI ORTODOCSI, si poate fi UN ALUAT DUHOVNICESC pentru g\ndirea si viata lor, care sa LE DOSPEASCA UN NOU FEL DE A GANDI SI VIETUI IN LUME…!

   Insusi Parintele PAISIE AGHIORITUL spune in cartile sale ca ESTE NEVOIE SA RAMANA UN ALUAT DE CRESTINI, o MANA DE CRESTINI care sa traisca curat si acre sa marturiseasca ADEVARUL si ORTODOCXIA, si care prin ceea ce sunt si ceea ce fac SA-I DOSPEASCA si SA-I ALTOIASCA pe cei care sunt straini si departati de Hristos si INVATATURA SI BISERICA LUI!

   Sa-L rugam pe Domnul sa ne ajute sa devenim si noi chiar si pe internet UN BUN ALUAT DE MANTUIRE PENTRU ALTI FRATI AI NOSTRI!

   AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

2. pe 05 Sep 2007 la 2:01 pm # VELA GHEORGHE
   
   

   As vrea sa mai fac o mica completare, la idile spuse mai devreme.

   Si anume, Domnul HRISTOS, spune in cap.4 al Evangheliei dupa Ioan, in vers.35-38: “Zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele, ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera, PRIMESTE PLATA SI ADUNA PENTRU VIATA VESNICA, ca sa se bucure IMPREUNA si cel ce seamana, si cel ce secera. Caci i aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul, si altul seceratorul. EU V-AM TRIMIS CEEA CE VOI N-ATI MUNCIT; ALTII AU MUNCIT, SI VOI ATI INTRAT IN MUNCA LOR…”!!!

   Cu adevarat, ALTII AU PROPOVADUIT, altii S-AU JERTFIT, altii AU PRECIZAT si CALRIFICAT, altii S-AU LUPTAT cu ERETICII, altii AU MUNCIT IN LOCUL NOSTRU, ca sa ne faca pe noi…BOGATI SI CU ZESTRE SI AVERE MARE DE ADEVAR SI PUTERE SI HAR…!!

   Si acum noi, OARE SA NU NE FOLOSIM DE JERTAFA LOR si MUNCA LOR si TRUDA LOR…??!

   Un Parinte spunea odata (Parintele V. Mihoc), ca BISERICA NOASTRA ARE O GRAMADA DE ENERGII NECAPTATE SI NECOAGULATE (adica de tineri crestini care ar putea face multe pentru Biserica)si daca Biserica si Ortodoxia nu capteaza aceste energii, atunci LE CAPTEAZA LUMEA si DUSMANII LUI HRISTOS, spre pierzare …!

   Sa ajutam si noi Bisrica mai ales acum la vreme de cumpana SA-SI ADUNE SI CAPTEZE SI COAGULEZE CAT MAI MULTE DIN ENERGIILE SI PUTERILE si DIN FII EI, pe care i-a nascut din PANTECELE CRISTELNITEI prin Botezul ortodox.

   Si o modalitate de a ajuta la acesta este si JERTAFA NOSTRA DE PE INTERNET, dar prin ea, NOI AJUTAM LA SECERISUL LUI HRISTOS, SI VOM PRIMI PLATA POATE CHIAR CA SI SEMANATORII…!

   AMIN! DOAMNE AJUTA!

3. pe 05 Sep 2007 la 3:58 pm # unfrate
   
   

   
   Multumim si acum, frate Gheorghita. Trebuie gasita o cale de mijloc insa, pentru ca… extremele sunt de la draci si totusi Hristos cere de la toti un minimum de viata launtrica, duhovniceasca, fara de care nici putere de marturisire autentica, limpede si mai ales… pana la capat nu o sa mai avem!
   http://www.razbointrucuvant.ro/2007/08/27/cuvinte-de-mantuire-de-la-avva-pimen-cel-mare-27-august

   A zis iarasi (Avva Pimen): omul care invata, dar nu face cele ce invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia intr-insa se afla.

   Zis-a iarasi: inceputul rautatilor este raspandirea (imprastierea).

   Zicea de multe ori avva Pimen: nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.

4. pe 05 Sep 2007 la 6:44 pm # adrian
   
   

   Salutari !
   Interesant articolul dl.Neamtu . E un subiect nou dupa parerea mea ce merita tratat ceva mai incisiv si in forta. Sunt multe de spus pe tema asta ! Sau poate nu e nimic de comentat, dar daca putem sa-i ajutam pe altii ar fi minunat. Asteptam o completare noua si cat de curand !
   Cele bune de folos !

5. pe 06 Sep 2007 la 11:07 am # VELA GHEORGHE
   
   

   Fiindca fr. Adrian, spunea in mesajul lui de mai sus ca asteapta o completare(eu neintelegand bine daca din partea autorului articolului sau o completare de comentarii ale noastre asupra acestui articol interesant), am zis in sinea mea ca acum CAT ESTE INACA…”CALDA”, discutia aceasta asupra impactului internetului asupra vietii noastre biologice si psihico-mentale, DAR SI SUFLETESC-DUHOVNICESTI, sa mai indraznim (cu riscul de a-i plictisi, sau poate chiar scoate din sarite pe alti frati forumisti si…moderatori) sa mai spunem ceva despre la cele spuse pana acum in postarile anerioare.

   Si anume, spune sf. Arhiepiscop de Tambov, TEOFAN ZAVORATUL, in lucrarea sa celebra (care este capodopera lui), intitulata “CALEA SPRE MANTUIRE”, ca radacina vietii duhovnicesti a unui crestin ortodox lucrator si traitor este RAVNA DUPA DUMNEZEU SI DE A BINEPLACEA LUI DUMNEZEU, in toate cele pe care el, crestinul le face, le spune sau le gandeste.

   Da! RAVNA DUPA DUMNEZEU si PENTRU DUMNEZEU SI LUCRUL LUI PE CARE EL IL SAVARSESTE IN LUME, este socotita de acest Sf. Arhiepicop si Parinte mai nou al Bisericii noastre ca “RADACINA A VIETII”

   Despre “ravna” in lucrarile duhovnicesti multi oameni au o mica reticenta (este adevarat pornind si de la ceea ce spune Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV, despre “ravna bolnava si stricata a firii celei vechi” si a omului celui vechi si firesc si…neduhovnicesc), si la multi crestini si mai ales pastori de suflete (atat de mir cat si din viata monahala) auzi aceste cuvinte cand se refera la cineva : “sarmanu, are ravna…DAR FARA DE PRICEPERE”!

   Ideea acesta “ravna fara de pricepere” a ajuns sa fie UN SLOGAN, in lumea ortodoxa, si multi pastori si teologi se folosesc de ea (dar vicelean si in mod ipocrit), ca sa-si mascheze si justifice…TRANDAVIA si COMODITATEA si LENEVIREA si NELUCRAREA si “CHIULUL cel duhovnicesc” pe care il trag mereu IN VIA si OGORUL BISERICII, asemandu-se cu “lucratorii cei rai” din Evanghelia din duminica a 13-a dupa Rusalii.

   Este adevarat ca sunt si…oameni, crestini ortodocsi, care traiesc invesmantati intr-o fina PARERE DE SINE, si SLAVA DESARTA, si chiar MANDRIE SUBTILA, si fac multe si spun multe si predica multe si se zbat si se framanta, din dorinta DE A FI REMARCATI si LUATI LA OCHI si BAGATI IN SEAMA si DE A LI SE DUCE VESTEA printre altii…si din cauza acestor oameni CU O FALSA RAVNA si GRESITA (plina de inselare) RAVNA, multi alti frati ortodocsi si pastori, CAND VAD PE ALTCINEVA CA INCEARCA sa faca ceva DIN TOATA INIMA si CU GAND SMERIT si CU LEPADARE DE CINSTIREA PROPRIE PE CARE O ARE EL FATA DE EL, in inima lui, STAU rezervati si prudenti si circumspecti si chiar BANUITORI, asteptand sa se vada si sa iasa la iveala semnele cele nemincinoase ALE RAVNEI CELEI RELE SI FARA DE PRICEPERE SI PLINE DE INSELARE DE SINE!

   Dar!!, si numai ca, Sf. Teofan Zavoratul INSISTA cu INDEMNUL lui fata de fiii lui duhovnicesti si fata de toti crestinii ortodocsi DE A NU SLABI SI STINGE RAVNA DUPA DUMNEZEU (cf. 1 TESALONICENI, cap.5, vers.19 si cf. COLOSENI, cap.3, vers.23; FILIPENI, cap.2, vers.12 si mai ales cf. MATEI, cap.25, vers.26) si DE A LUCRA DIN TOATA INIMA CA PENTRU DOMNUL si ca pentru oameni, cele pe care le facem.

   DOMNUL HRISTOS, in Evanghelia dupa MATEI, il numeste pe cel care NU A INMULTIT TALANTII, ca fiind SLUGA…VICLEANA si …LENESA!!! (cf. MATEI, cap.25, vers.26)

   Iar Parintele Paisie Aghioritul ne spune ca azi sunt mare cinste in viata multor crestini (si, iarta-ma Doamne, ca adaug) PASTORI de suflete, CATEVA PATIMI TERIBILE si anume, goana si pasiunea dupa: CONFORT, COMODITATE, REALIZARE DEPLINA SI GRABNICA MATERIALA, “LINISTEA si PACEA…trupeasca, nu a constintei si nu a sufletului, ci doar a trupului”, COMPROMISUL, CANTAREA IN STRUNA si TINEREA ISONULUI celor care sunt puternicii si mai marii vremelnici ai zilei (printre ei fiind si ierarhi corupti si fara “duh ortodox”, si nu numai dregatori locali ai aparatului de stat) si orice alta PATIMA CARE IZVORASTE DIN IUBIEREA SE SINE!

   Ei bine si atunci CUM RAMANE CU …RAVNA!

   Totusi TREBUIE S-O AVEM!

   Evident NU PE CEA REA SI PLINA DE INSELARE si manata si provocata si intretinuta de duhurile nevazute ale raului!

   DAR pe cea CURATA si DUHOVNICEASCA si SMERITA dar…FIRBINTE si APRINSA si INSITENTA dupa Domnul si lucrurile Lui trebuie s-o avem!

   “VAI MIE DACA NU VOI BINEVESTI”, spune Sf. Ap. Pavel in 1 CORINTENI, cap.9, vers.16!

   Si iarasi DOMNUL ii spune MARTEI care avea ravna cea trupeasca CA UN SINGUR LUCRU…TREBUIE!, pe care SI L-A ALES MARIA SI CARE NU SE VA LUA DE LA EA (cf. LUCA, cap.10, vers.42)!

   Si tot DOMNUL spune NU VA INGRIJITI DE YIUA DE MAINE, CI CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA LUI DUMNEZEU SI DREPTATEA LUI SI TOATE SE VOR ADAUGA VOUA (cf. LUCA, cap.6, vers.32 si 33)

   Acest LUCRU SINGUR si “CARE TREBUIE” inainte de altele si CHIAR DE TOATE este LUCRUL LUI DUMNEZEU PE CARE TREBUIE SA-L FACEM IN VIA LUI SI IN OGORUL BISERICII LUI, caci asa cum am mai spus ALTII DEJA L-AU LUCRAT CU JERTFE PANA LA NOI, au semanat, au udat, au plivit, au pazit si avut grija sa cresca cum trebuie (cf. 1 CORINTENI, cap.3, vers.6)! SI NI L-AU ADUS APROAPE GATA si terminat, lasandu-ne nou numai ceea ce este mai frumos si mai usor si anume SA SECERAM SI SA CULEGEM ROADELE CELE COAPTE si BOGATE!

   SA FACEM MACAR ATAT SA SECERAM SI SA CULEGEM, toate APOFTEGMELE PATERICALE si CAPETELE FILOCALICE si VERSETELE BIBLICE, si PAGINILE DE TEOLOGIE DUHOVNICEASCA si INTERVIURILE CELE LUMINOASE si RECOAMDARILE CELE PLINE DE …PUTERE, si apoi,

   SA-I CHEMAM LA OSPATUL INVATATURII BIBLICE si FILOCALICE si AL INTREGII PREDANII pa care ne-au lasat-o ca UN MARE TEZAUR si COMOARA, inaintasii si SFINTII NOSTRI PARINTI (cf. 1 TIMOTEI, cap.6, vers.20)!, ca SA-I SATURAM PE CEI FALAMANZI si SA-I ADAPAM PE CEI INSETATI si sa auzim si noi cuvintele Domnului din Ev. dupa MATEI, cele din cap.25, vers.35!!

   AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

   Si acum iertati-ma pentru ravna neinteleapta de a scrie multe…!

   DOAMNE AJUTA!

6. pe 06 Sep 2007 la 11:40 am # VELA GHEORGHE
   
   

   Am uitat sa adaug ceva despre “ravna cea fara de pricepere”!

   Domnul spune ca CEI CARE AU LI SE VA ADAUGA…si celor care nu au, LI SE VALUA si ceea ce au (cf.MATEI, cap.13, vers.21)!

   Am auzit intr-o predica orala, ca cuvantul acesta al Domnului ar insemna asa:

   “Celor care sunt harnici si ravnitori pentru mantuirea lor si a semenilor lor, LI SE VA DA SI LE VA PRISOSI si …INTELEPCIUNEA CEA MANTUITOARE DE SUFLET care duce la nemurire” (cf. IACOV, cap.1, vers.5 si 6 si cf. CARTEA INTELEPCIUNII LUI SOLOMON, cap.8, vers.17 si cap.9, vers.18)!!!

   Iar celor care sunt LENESI si TRANDAVI si COMOZI, si IUBITORI DE COMFORT si TIHNA TRUPEASCA, si care…”trambiteaza sus si tare ca ei lucreaza cu…INTELECPCIUNE, chipurile”, LI SE VA LUA SI BRUMA DE INTELEPCIUNE PE CARE CRED EI SARMANII, in inselarea patimilor lor ca o au!!!

   M-AM CUTREMURAT cand am auzit o astfel de TALCUIRE!

   Asadar fratilor sa avem RAVNA, chiar daca ea este mai stangace si natanga si…chiar copilaresaca, NUMAI SA FIE CU GAND SINCER SI CURAT si sa nu fie otravita si vanata de SLAVA DESARTA, si DOMNUL NE VA DA SI INTELEPCIUNEA CEA CARE NE TREBUIE CA UN DAR CARE SE POGOARA DE LA TRONUL PARINTELUI LUMINILOR (cf. IACOV, cap.1, vers.17)!

   Caci chiar daca suntem oi cuvantatoare si nu…pastori de suflete, ACUM MAI ALES NOI OILE TREBUIE SA NE AJUTAM UNELE PE ALTELE CU RAVNA MARE CA SA RAMENM IN ADEVARUL ORTODOXIEI si SA UMBLAM MAI DEPARTE IN ADEVAR (cf. 3 IOAN, cap.1, vers.3), caci multi Pastori au ajuns sa ne sminteasca si indigneze si scandalizeze si…arunce in ghearele LUPILOR imbracati in piei de oaie.

   Asadar sa-L rugam pe Domnul sa ne mareasca RAVNA CEA CURATA SI SA NE MAREASCA SI INTELEPCIUNEA CEA MANTUITOARE….!

   AMIN!

7. pe 06 Sep 2007 la 12:37 pm # cuvant
   
   

   Draga frate Gheorghita, in Viata Cuviosului Paisie, scrisa de Ier. Isaac, pe care l-ai citat (citez si eu tot din memorie) se arata ca acest Sfant, cand veneau la el oameni doritori sa faca misiune, ii punea prima oara sa faca nevointa, sa se nevoiasca cu ravna pentru curatirea lor. Ii punea uneori sa stea cativa ani in manastire, pentru ca hotarator, spunea Sfantul, este ca cel ce doreste sa faca misiune este sa aiba harul Duhului dumnezeiesc peste el. Nu le spunea sa nu faca misiune, ci sa stie ca daca cineva vrea sa faca misiune, trebuie sa inceapa cu el insusi. Acestea sunt tot cuvintele cartii, nu sunt spuse de la mine. Sa ne pastram, asadar, vie si lucratoare, SI necesara ravna de a ne curati si de a ne slobozi de tirania patimilor noastre.

8. pe 06 Sep 2007 la 12:51 pm # unfrate
   
   

   Frate drag, precum vezi, facem ce putem in continuare, cat ne mai da Domnul (macar unora) timp si oarece putere. Dar nu vrem sa primim gandul ca facem mare lucrare. Cea mai mare lucrare, care e si “singurul lucru care trebuie” este pocainta si curatirea inimii. Trebuie masura, cumpatare, discernamant, pentru ca si daca incepem bine, putem sfarsi prost, in ravna cea rea. Usor putem fi “furati”, nu trebuie sa subestimam nici patimile din noi, nici ispitele vrajmasului.

   Te mai rugam sa incerci sa scrii fara majuscule sau cu mai putine…

9. pe 06 Sep 2007 la 2:23 pm # VELA GHEORGHE
   
   

   Multumesc frate drag!

   Am sa incerc sa ma conformez sfaturilor sincere ale fratiei tale!

   Ai dreptate, cu discernamantul si curatirea de patimi! Daca nu ne curatim de ele, si totusi vrem sa lucram pentru Domnul si pentru Biserica, ne asemanam cu acei bucatari si bucatarese care sunt bolnavi de o boala transmisibila grava, dar care totusi prepara harana pentru alti, iar cei care consuma hrana risca sa se imbolnavesca de bolile bucatarilor.

   Si iarasi ne putem asemana cu acei farmacisti si medici care incearca sa dea leacuri si sa-i trateze de “ciuma si lepra”, dar care sunt ei insisi contaminati.

   Cineva spunea ca APA CEA CURATA A SCRIPTURILOR si a INVATATURILOR PATRISTICE trebuie sa circule printr-o conducta neinfectata si printr-un jgheab necontaminat de patimi si pacate, adica trebuie sa fie vestit de oameni curati si neintinati de intinaciunea patimilor.

   Dar, oare cine va fi vreodata vrednic de…lucrare si de misiune sau de a face ceva pt. Domnul sau pentru Biserica cand suntem cu totii necurati, nu numai mireni, ci chiar si Pastori (nu eu spun asta, ci chiar din gura lor auzim deseori ca chiar si ei se socot sincer ca sunt nevrednici…)

   Si iarasi cineva spunea odata ca asa cum trebuie sa ne apropiem cu pregatire, cu frica si cu cutremur de POTIRUL LUI HARISTOS, adica de…”Hristos cel Euharistic”, tot asa trebuie sa ne apropiem cu frica si cu cutremur de Hristos Cuvantul, adica de Sfanta Scriptura!

   Da NECURATIA INIMII SI MINTII noastre este o mare problema si piedica pentru noi si pentru ceea ce incercam sa facem noi pentru Domnul si pentru mama noastra duhovniceasca-Biserica.

   Dar, asa cum suntem cu patimi si pacate si slabiciuni si neputinte si plini de buruienile gandurilor rele carec traiesc si se tarasc in pamantul inimii si mintii noastre, TREBUIE SA NE PURTAM SARCINILE UNII ALTORA (cf. GALATENI, cap.6, vers.2).

   Apoi asa cum suntem, intinati si neputinciosi, VOM DA SOCOTEALA de sufletele fratilor care se pierd. Domnul sa ne pazeasca sa zicem ca si Cain, “AU DOARA EU SUNT PAZITORUL FRATELUI MEU” (cf. Facere, cap.4, vers.9).

   Iar Sf. Iacov, ne spune in ultimul capitol al epistolei sale ca “cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui, isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate” (cf. IACOV, cap.5, vers.19 si 20)!

   Iar Sf. Ioan Gura de Aur, ne spune intr-o omilie a sa, citez de data asta nu din memorie, ci la a doua mana (dar mot a mot) dintr-o alta lucrare in care sunt cuprinse spusele Sf. Ioan Hrysostom: “Este cu putinta de a fi oricine dascal.Impartiti cu mine, va rog, slujba acesta! Eu va vorbesc in public, dar si voi, fiecare, in particular; si, fiecare, sa ia in mainile sale mantuirea aproapelui. Dupa cum sunt dascali si printre copiii ce invata literele alfabetului (adica dupa cum in scoala dascalii pun pe copiii cei mari sa arate celor incepatori literele alfabetului), tot asa si in Biserica, pentru ca Apostolul (adica Pavel), nu voiste ca dascalul sa fie suparat de toti. Si de ce? Pentru ca mari bunuri vor iesi de aici. Atunci osteaneala dascalului nu va ramane zadarnica, ci fiecare dintre socalarii lui, imitandu-l, va deveni iute si el un dascal si va avea aceeasi ingrijire fata de altii, precum a avut-o dascalul fata de el…Astfel sa indreptam si noi pe altii! Sa nu zizi: “daca doar arec el minte…ce ma priveste pe mine?”. Apoi asculta de al noi, ca nu are, fiind el beat si orbit de patimi. Asadar, sa nu zici: “Ce ma priveste pe mine?”, “caci fiecare isi va purta sarcina sa (GALATENI, 6,5)” caci si in sarcina ta se va pune un mare pacat, adica acela ca, vazand pe fratele tau ratacit, tu nu l-ai indreptat. Teme-te de patania celui care a zis aceasta vorba: “au doara pazitorul fratelui meu sunt eu?” (Facere, 4,9). Intocmai aici aduce si vorba “ce ma priveste pe mine?”, “ce-mi pasa mie de altii?”.
   Cum ca noi-zice mai departe Sf. Ioan Gura de Aur- nu trebuie sa ne ingrijim numai de noi, ci si pentru altii, Hristos ne-a aratat-o lamurit cand ne-a numit SARE, ALUAT si LUMINA (Matei 5, 13-14 si 13,33)Caci anume aceste lucruri sunt folositoare si de mare pret pentru altii. LUMINA, lumineaza si se arata nu pentru dansa insesi, ci pentru acei care sed in intuneric. Si tu esti o lumina, – NU PENTRU CA SA AI LUMINA PENTRU TINE SINGUR, ci pentru ca sa poti intoarce si pe cei rataciti. Caci ce le foloseste lumina, daca ea nu poate sluji celor ce sed in intuneric? Si ce foloseste un crestin, daca nu castiga pe nimeni la fapta cea buna?.
   Tot asa, SAREA, NU SE SAREAZA PE SINE INSASI, ci impiedica alte trupuri sa nu treaca in putreziciune si nu le lasa sa se piarda. Asemenea trebuie sa faci si tu! Daca Dumnezeu te-a facut sare duhovniceasca, tu esti dator a sara si a improspata madularele care trec in putreziciune, adica pe confratii tai care sunt lenesi si cugeta cele pamantesti; a-i elibera de lene ca de putreziciune, si iarasi a-i lega cu trupul Bisericii.
   Tot pentru aceasta, Dumnezeu te-a numit ALUAT. Caci si aluatul NU SE DOSPESTE PE SINE INSUSI, ci plamadeala, oricat de mare sau mica ar fi ea. Asa trebuie sa fiti si voi! Chiar daca ati fi putini dupa numar, totusi dupa credinta si dupa ravna cea cucernica trebuie sa fiti puternici si tari. Deci precum aluatul nu este slab, cu toata micimea lui, ci prin puterea sa cea launtrica covarseste toata plamadeala, asa si voi puteti intoarce la ravna un numar mult mai mare, numai daca veti voi.
   A nu se ingriji cineva de mantuirea celorlalti oameni, NU ESTE UN PACAT MIC, ci aceasta merita O PEDEAPSA ASPRA si DE NEINLATURATA, cum s-a intamplat robului aceluia din Evanghelie care a ingropat talantul sau in pamant”.

   Frate scump am citat din spusele UNUIA DINTRE CEI TREI MARI DASCALI AI LUMII SI INTOCMAI CU APOSTOLII – CEL MAI MARE PREDICATOR AL BISERICII LUI HRISTOS DIN TOATE TIMPURILE, SF. IOAN HRYSOSTOM!

   Am citat aceste spuse, nu pentru a-mi justifica vreun punct de vedere cu orice pret, ci pentru a ne lamuri noi singuri despre atitudinea corecta pe care trebuie s-o avem in ceea ce priveste RAVNA cea duhovniceasca si misiunea pe care trebuie s-o facem in lume!

   Poate veti spune “dar stiu eu oare ca am ajuns sa fiu sare buna si curata sau lumina neintunecata de umbrele raului din mine, sau aluat neacrit si nestricat, ca sa pot eu sa-i ajut pe altii sa se mantuiasca”!

   Vremea marilor creatii a trecut de mult!

   Parintele RAPHAIL NOICA a spus ca opera Parintelui Sofronie de la Essex, ESTE ULTIMA MARE CREATIE DUHOVNICEASCA A SECOLULUI 20!

   Dar daca nu mai avem puterea de a scrie ceva original (si nici nu-i nevoie), MACAR SA FIM COMERCIANTI buni, adica sa distribium valorile create de altii.
   Ce face un comerciant daca nu o legatura intre producatorii de marfuri de calitate si consumatorii de marfuri de clitate.

   Nu eu inventez becul! sau ciocanul sau alteceva! L-AU INVENTAT ALTII DE MULT TIMP, dar daca eu sau altii au nevoie de aceste unelte si obiecte, macar sa le dau si sa-i ajut!

   Tot asa la marile intrebari care framanta sufletele si mintile oamenilor S-AU DAT DE MULTE VEACURI RASPUNSURILE, caci ADEVARUL A VENIT IN LUME, iar ADEVARUL spunea cineva ESTE RASPUNSUL LA TOATE PROBLEMELE SI NEDUMERIRILE SI INTREBARILE!

   Noi, macar sa ne facem mintea magazin, SI FORUMUL ACESTA SUPERMARKET!

   Si daca cineva are nevoie de STOFA DE DAMASC, sau de AUR DE OFIR, sau de altceva, figurat vorbid, SA-I DAM!

   SI AICI nu avem nici un merit CA NU SUNTEM NOI PRODUCATORII, ci niste umili distribuitori ai unui tezaur de ADEVAR SI DE LAMURIRI!

   Si cred ca si cu patimile din noi PUTEM FI NISTE SLUGI ALE LUI HRISTOS!

   AMIN!

   Scuze pentru obraznicia si incapatanarea de a scrie multe, nu este o vanitate, ci un narav profesional…de a replica mereu…

   DOAMNE AJUTA!

10. pe 06 Sep 2007 la 2:53 pm # VELA GHEORGHE
    
    

    Iata mai jos mai multe din Cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur despre APOSTOLATUL MIRENILOR….IN VESTIREA CREDINTEI ADEVARATE!

    „Nu aruncaţi totul asupra noastră!“

    Tâlcuind cuvintele Apostolului Pavel: „întru toată înţelepciunea, învăţându-vă şi înţelepţindu-vă pe voi înşivă“, Sf. Ioan Gură de Aur spune următoarele:

    „Nu aruncaţi totul asupra noastră! sunteţi oi cuvântătoare şi nu necuvântătoare. Dacă cei învăţaţi s-ar fi apucat să înveţe şi ei pe alţii, ar fi progresat lucrul nostru şi ne-ar fi venit şi nouă în ajutor. Spune-mi, dacă cineva s-ar duce la un dascăl învăţat şi ar rămâne acolo un timp îndelungat spre a învăţa literele alfabetului, oare prin aceasta nu ar fi el spre sarcina şi îngreuierea dascălului?

    Pe timpul Apostolilor, nu era aşa, ci, întruna, cei ce ieşeau de la învăţătură, înlocuiau pe dascălii lor în învăţarea altora. Numai aşa au putut Apostolii să cutreiere lumea întreagă, nefiind ei legaţi într-un singur loc. Însă voi mă ţineţi pe loc ca pironit… totul aruncaţi asupra noastră. Voi ar trebui nu numai să învăţaţi de la noi, ci să învăţaţi şi voi pe alţii. Voi însă toate le lăsaţi în sarcina noastră şi de aceea avem o mare greutate“.
    Dascălul şi alfabetul

    Tâlcuind cuvintele Apostolului Pa-vel: „Zidiţi-vă unul pe altul“, Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Este cu putinţă deci de a fi oricine dascăl. Împărţiţi cu mine, vă rog, slujba aceasta! Eu vă vorbesc în public, dar şi voi, fiecare, în particular; şi, fiecare, să ia în mâini-le sale mântuirea aproapelui. După cum sunt dascăli şi printre copiii ce învaţă literele alfabetului (adică după cum în şcoală dascălii pun pe copiii cei mari să arate celor începători literele alfabetului), tot aşa şi în Biserică, pentru că Apostolul (adică Pavel) nu voieşte ca dascălul să fie supărat de toţi. Şi de ce? Pentru că mari bunuri vor ieşi de aici. Atunci osteneala dascălului nu va rămâne zadarnică, ci fiecare dintre şcolarii lui, imitându-l, va deveni iute şi el un dascăl şi va avea aceeaşi îngrijire faţă de alţii, precum a avut-o dascălul către el…

    Astfel, să îndreptăm şi noi pe alţii! Să nu zici: «dacă doară are el minte… ce mă priveşte pe mine?». Apoi ascultă de la noi, că nu are, fiind el beat şi orbit de patimi.

    Aşadar, să nu zici: «Ce mă priveşte pe mi-ne?», «căci fiecare, îşi va purta sarcina sa» (Galateni 6, 5), căci şi în sarcina ta se va pune un mare păcat, adică acela că, văzând pe fratele tău rătăcit, tu nu l-ai îndreptat.

    Teme-te de păţania celui dintâi care a zis această vorbă: «au doară păzitorul fratelui meu sunt eu?» (Facere 4, 9). Întocmai aici aduce şi vorba «ce mă priveşte pe mine?», «ce-mi pasă mie de alţii?»“.
    Fiecare creştin trebuie să fie o „lumină“, o „sare“, un „aluat“

    „Cum că noi – zice mai departe Sf. Ioan Gură de Aur – nu trebuie să ne îngrijim numai de noi, ci şi pentru alţii, Hristos ne-a arătat-o lămurit, când ne-a numit sare, aluat şi lumină (Matei 5, 13–14 şi 13, 33). Căci anume aceste lucruri sunt folositoare şi de mare preţ pentru alţii. Lumina luminează şi se arată nu pentru dânsa însăşi, ci pentru acei care şed în întuneric. Şi tu eşti o lumină, – nu pentru ca să ai lumină pentru tine singur, ci pentru ca să poţi întoarce şi pe cei rătăciţi. Căci ce le foloseşte lumina, dacă ea nu poate sluji celor ce şed în întuneric? Şi ce foloseşte un creştin, dacă el nu câştigă pe nimeni la fapta cea bună?

    Tot aşa, sarea nu se sărează pe sine însăşi, ci împiedică alte trupuri să nu treacă în putreziciune şi nu le lasă să se piardă. Asemenea trebuie să faci şi tu! Dacă Dumnezeu te-a făcut sare duhovnicească, tu eşti dator a săra şi a împrospăta mădularele care trec în putreziciune, adică pe confraţii tăi care sunt leneşi şi cugetă cele pământeşti; a-i elibera de lene ca de putreziciune, şi iarăşi a-i lega cu trupul Bisericii.

    Tot pentru aceasta, Dumnezeu te-a numit aluat. Căci şi aluatul nu se dospeşte pe sine însuşi, ci plămădeala, oricât de mare sau mică ar fi ea. Aşa trebuie să fiţi şi voi! Chiar dacă aţi fi puţini după număr, totuşi după credinţă şi după râvna cea cucernică trebuie să fiţi puternici şi tari. Deci, precum aluatul nu este slab, cu toată micimea lui, ci prin puterea sa cea lăuntrică covârşeşte toată plămădeala, aşa şi voi puteţi în-toarce la râvnă un număr mult mai mare, numai dacă veţi voi.

    A nu se îngriji cineva de mântuirea celorlalţi oameni, nu este un păcat mic, ci aceasta merită o pedeapsă aspră şi neînlăturată, cum s-a întâmplat robului aceluia din Evanghelie care a îngropat talantul său în pământ!“
    „Chiar de-ai mânca cenuşă“…

    „Cel ce a dus înapoi talantul întreg a fost amarnic pedepsit, fiindcă nu l-a înmulţit. Deci şi tu, frate, de ai sta nemâncat, chiar de ai dormi pe pământ, chiar de-ai mânca cenuşă şi ai plânge întruna, iar pe altul cu nimic nu-l foloseşti, să ştii că nimic n-ai făcut… Dacă te leneveşti de a îngriji de fratele tău, nu te vei putea mântui… Gândeşte-te că dacă, spre pildă, s-ar aprinde casa vecinului tău, iar tu, gândindu-te numai la interesele tale, nu ai sări în ajutor, ci, încuindu-te în casă, ai sta acolo, ce pedeapsă vei avea? Focul aruncându-se asupra casei tale, vei arde şi tu, fiindcă n-ai înţeles interesul aproapelui tău… Nu este cu putinţă a te mântui în alt mod, iubitule; şi chiar de-ai ajunge la cea mai înaltă înţelepciune, iar de cei pierduţi neglijezi a te interesa, nimic nu vei câştiga înaintea lui Dumnezeu.

    Pentru aceea – zice mai departe Sf. Ioan Gură de Aur – fiecare dintre noi este dator să mântuiască şi pe alţi fraţi, ca, la Judecata cea Viitoare, să-L întâmpinăm pe Hristos cu multă îndrăznire şi să-I aducem ca plocon sufletele oamenilor celor ce erau rătăciţi. Şi, pentru unii ca aceştia, chiar de ne-ar şi bate, chiar de ne-ar şi omorî, tot să răbdăm, numai pe dânşii să-i mântuim, pentru că şi cei bolnavi şi neputincioşi de multe ori înjură şi gonesc pe doctori, iar noi numai una dorim, adică să vedem sănătatea celui ce ne înjură. “
    Când cade boul sau măgarul

    „N-ai auzit ce-a poruncit Dumnezeu iudeilor? Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar (Ieşire cap. 23, 4–5).

    Deci, de vreme ce zice Dumnezeu iudeilor să nu lase să piară dobitoacele vrăjmaşilor lor, şi noi, văzând sufletele fraţilor noştri în toate zilele căzute şi surpate de diavol, să nu le luăm amin-te? Dar cum nu este aceasta o mare neomenie şi fire dobitocească, să nu dăm noi atâta ajutor oamenilor cât aceia dobitoacelor celor necuvântătoare?“
    „Lăcrimează şi tremură pentru cel păcătos! Sărută-i mâinile şi picioarele!“

    „Vezi pe vreun frate leneş pentru mântuirea lui? Lăcrimează şi te roagă lui Dumnezeu pentru dânsul! Ia-l cu tine îndeosebi şi-l îndreptează, şi-l sfătuieşte, şi-l roagă, precum făcea Apostolul Pavel, acolo unde zicea că voi plânge pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia lor şi de curvie.

    Aşa şi tu, arată dragostea către cel păcătos! Mângâie-l pe dânsul şi nu-l mustra că a păcătuit, ci-i fă mătănii până la pământ, apucă-l şi-i sărută picioarele şi mâinile, nu-ţi fie ruşine, de vrei să-i mântuieşti sufletul, cum fac şi doctorii cei învăţaţi: când văd pe cei bolnavi că nu primesc nici o doctorie, îi roagă pe ei să primească doctoria sănătăţii lor. Deci aşa fă şi tu, chiar şi de te-ai osteni până la moarte, ca să înţelepţeşti pe fratele tău, sfătuindu-l şi îndreptându-l, până când se va întoarce şi se va lăsa de rele. Şi ceea ce faci tu pentru cel păcătos o socoteşte Dumnezeu în loc de mare mucenicie. “
    „Chiar de te şi înjură“

    „Pentru aceea, frate, nu înceta niciodată a învăţa şi a îndrepta pe fratele tău, chiar de te şi înjură şi te înfricoşează că îţi va face pagubă. Toate acelea să le suferi cu multă răbdare, până când vei dobândi mântuirea sufletului lui, că de-ţi va fi el ţie vrăjmaş rău şi tare, iar Dumnezeu îţi va fi prieten şi ajutor, nu numai aici în această lume, ci mai vârtos în Ziua aceea a Judecăţii, dar mare îţi va dărui.

    A face cineva milostenie la săraci, mare lucru este şi de mântuire, dar mai mare este a scoate cineva pe altcineva din rătăcirea necredinţei şi a păcatului, pentru că sufletul nu are răscumpărare nici cu toată lumea. Dacă ai da mii de avuţii, nu poţi să faci atât cât ai întoarce un suflet la credinţă.

    Iar dacă pe cel necredincios nu-l vei putea pleca astăzi sau mâine să te asculte sau chiar niciodată, tu nu te descuraja, căci tot ai plata gata de la Dumnezeu. “

11. pe 06 Sep 2007 la 5:02 pm # unfrate
    
    

    Multumim mult!

12. pe 06 Sep 2007 la 8:46 pm # Cosma
    
    

    -Doamne ajuta,cred ca putem utiliza internetul in scopuri bune fara sa ne virusam totusi prea tare,eventual ne facem o cruce inainte. In agitatia vietii de astazi cand mintea ne este suprasaturata de informatie cred ca avem o solutie pentru a ne pastra reperele,luciditatea si limpezimea:preotul duhovnic.Personal, am simtit pacea si linistirea mintii cand un preot de la M-rea Secu binecuvantand a zis:”Domnul sa va miluiasca ,raiul sa va daruiasca,amin!”

13. pe 06 Sep 2007 la 9:21 pm # VELA GHEORGHE
    
    

    Superba BINECUVANTARE frate…ai mai primit!

    Cu adevarat esti un om…binecuvantat si de un duhovnic intelept si bun si de…BUNUL DUMNEZEU!

    Sa-l rogi pe duhovnicul dumitale sa se roage pentru toti cei care posteaza pe forumul acesta, CA DOMNUL SA NE BINECUVINTEZE si sa ne AJUTE sa POSTAM INVATATURI SI GANDURI INTELEPTE si CURATE de care sa se foloseasca in chip bun si mantuitor alti frati ai nostri.

    Doamne Ajuta!