serafim-badila-casiel.JPG

Zilele trecute, mai precis pe 25 august, Parintele Serafim Badila de la Manastirea Căşiel, jud. Cluj, a tinut un cuvant pelerinilor de la manastire, la finalul caruia a rostit cateva cuvinte extrem de importante referitoare la evenimentul care se va desfasura in curand la Sibiu (Adunarea Ecumenica Europeana) si la vremurile care ne asteapta, s-ar parea, foarte curand, cel putin pe noi, romanii credinciosi ortodocsi. Sunt cuvinte tulburatoare, menite insa nu sa ne panicheze, ci sa trezeasca in noi “nelinistea cea buna” si hotararea tare de a urma lui Hristos si Sfintilor Parinti cu orice pret, pana la sfarsit!

Totodata parintele ne reaminteste apelul unor monahi romani din Sfantul Munte Athos de a rosti zilnic de cat mai multe ori (in Apel se spune de 40 de ori, acesta fiind numarul liturgic consacrat de staruinta in repetarea unor rugaciuni scurte si nefiind sub nici o forma un un numar magic, numarul nefiind mai important decat rugaciunea in sine!) rugaciunea de invocare a milei Nascatoarei de Dumnezeu, ceea ce vine sa rusineze pe aceia care s-au pripit sa o desconsidere si sa indemne la a fi ignorata. Totodata, parintele Serafim sugereaza ca ar fi bine sa se tina si trei zile de post inainte de alegerea noului Patriarh (care va fi pe 12 septembrie).

Inregistrarea audio a cuvantului parintelui Serafim din care am transcris mai jos un fragment poate fi descarcata de aici (link modificat! – ne cerem scuze pentru ca linkul initial nu mai corespundea)

cruceathos.jpg

“Dracul, cu Antihrist si cu slugile lui sunt aproape de punctul final de activitate in tara aceasta.

Si culmea, acuma, in Sibiu, in prima perioada din septembrie, va fi o adunare ecumenista si parintele Arsenie de la Prislop (Boca) spunea ca Sibiul va fi ultima reduta si si aceea va fi cucerita.

Deci, dragii mei, nu-i gluma, dragii mei. Din Sfantul Munte Athos ni s-a transmis sa zicem fiecare dintre noi de 40 de ori „Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.” Ca sa ne ajute Maica Domnului, ca suntem in mare primejdie, ne pierdem ortodoxia, dragii mei. Dintre ierarhi mai sunt de-ai lui Dumnezeu, care vor sa se mantuiasca, dar sunt tot mai putinei, dragii mei. O fost persecutia impotriva Bisericii, cea ateista, comunista, si avem (ama avut atunci) vreo sapte mitropoliti, vreo doisprezece episcopi (marturisitori, n. mea) si cateva sute de preoti (chiar mai multi, n.mea). Acum nu stiu cati suntem gata sa stam in fata pustii si a gloantelor, pentru dreapta credinta, dragii mei.

E dezastru, dragii mei! Canoanele Sfintilor Parinti nu dau voie sa te duci la sectari sa stai cu ei, la adunarea lor. Sase ani este oprirea de la impartasanie daca tu te-ai dus acolo. „Pai da, parinte, dar acolo s-a cantat la Dumnezeu“. Nu-i voie! E preacurvie sufleteasca, dragii mei. Opresc sa te aduni cu ei, sa te rogi cu ei, canoanele Sfintilor Parinti! Si uite, acuma se aduna la Sibiu. Toti ecumenistii… Parintele Dumitru Staniloae spune ca „ecumenismul este produsul masoneriei“. Iar parintele Arsenie Boca zice ca „ecumenismul este erezia ereziilor, cozile de topor ale Apusului. Nimic nu cade din Biserica, numai putregaiul! Inapoi la canoanele Sfintilor Parinti, la Sinoadele Ecumenice. Altfel, la iad cu arheirei, cu preoti cu tot.” Fereasca Dumnezeu! Acesta-i cuvantul pr. Arsenie Boca. Si Sf. Ioan Iacob scrie acolo, undeva ca: „sustin, cei care sunt ecumenisti, ca is ruginite canoanele de vechimea lor, nu mai sunt bune acuma, la vremurile noastre si la oamenii din timpurile noastre“. E nebunie, dragii mei. Pai ce au hotarat Sfintii Parinti este valabil pana la sfarsitul veacurilor.

Sfantul Ioan Maximovici spune ca „anatema sa fie pe cel care vorbeste si sustine teoria ramurilor!” Ce-i cu teoria ramurilor? Ecumenistii astia care zic ca toti avem un Dumnezeu, toti ne rugam la acelasi Dumnezeu, acesti eretici sustin ca, asa cum un copac are mai multe ramuri, asa si toate credintele care sunt pe pamant trebuie sa se uneasca, ca sa fie una. Pe una din cartile pr. Babut am vazut desenat copacul, iar pe prima ramura scrie 1054, cand s-a despartit de la Biserica Una catolicii. Si ramura aceasta este…USCATA! Alta, si alta, si alta, toate sunt uscate. Nu poti sa ai mantuire in aceste alte credinte. Singura este ortodoxia, care este dreapta credinta si al carui varf e verde. Asa este reprezentat copacul, dragii mei. Deci atunci ce trebuie sa facem noi? Noi nu trebuie sa ne unim cu ei! Noi nu avem nimic de scos din dogmele Sfintilor Parinti si din canoanele lor. Avem tot ce ne trebuie pentru mantuire! Ei trebuie sa recunoasca ca sunt eretici, si nu pot avea mantuire, numai daca se leapada de ereziile lor si trec la credinta ortodoxa. Doresc sa o cunoasca? Sa primeasca botezul crestin-ortodox, sa invete tot si in felul asta ne putem noi uni. Deci nu exista unire din partea noastra. Unirea nu o fac ierarhii ecumenisti care sunt eretici. Unirea este lucrarea Duhului Sfant, dragii mei, nu a ierarhilor eretici. Si acuma la Sibiu se strang.

Si poate ca va fi, asa cum se zice de catre unii, o scindare. Adica unii tin cu traditia Bisericii ortodoxe si vor sa se mantuiasca, si cred ca sunt, are Dumnezeu destui, si altii vor sa placa oamenilor vremurilor noastre, masonilor, sa fie in prietenie cu ei, in pace cu ei, ca sa stea linistit in scaun. Si atunci va fi scindare.

Si dupa aceasta – spun unii eu transmit ce am auzit – va urma persecutia. Nu vreau sa fac panica, dar spun ce am auzit. Va urma persecutie. Ca au mai fost persecutii impotriva crestinilor. Persecutia romana, in consta ea? Cine era crestin in Imperiul Roman nu avea dreptul sa aiba functie in aparatul de stat. Unu – jos din functie daca esti crestin; doi – i se lua averea daca mai insista in credinta lui; trei – era pus la munca fortata, in mina sau alte locuri; patru – nu putea sa faca fata la norma, la inchisoare, in foame, in sete, in chinuri; cinci – mucenicia. La sarbatorile paganesti mari erau adunati toti ca sa vada cum era dat drumul la fiarele salbatice si cum ii omoara pe crestini. Deci aceasta era persecutia romana in primele veacuri. Si va urma persecutie. Asadar, nu este suficient sa credem in Dumnezeu, sa ne rugam la Dumnezeu, sa mergem la Biserica, sa ne spovedim, sa ne impartasim, sa facem milostenie. E bine, dar nu numai aceasta este necesar. Nu este totul. Sa ne pregatim pentru mucenicie, dragii mei. Caci cu moartea oricum suntem datori.

Nu vreau sa fac panica prin acest cuvant, dar sa stiti ca sunt tare aproape acele vremuri, cred si marturisesc. Si nu stiu cati dintre noi avem puterea aceea de a zice: Domnule mason, sunt crestin-ortodox! Si vreau sa mor in credinta aceasta! Accept moartea, dar de Dumnezeu nu ma lepad, ca sa nu intru vesnic la Iad. Asa ca sa luam in serios, dragii mei, sa luam in serios…”

379_17853.jpg

  • Cititi si:

Chemare la rugaciune pentru pentru Biserica la ceas de rascruce

Duhovnici Romani despre Ecumenism (de la http://www.ortodoxie-ecumenism.com/ )