hristos-blandul-pastor.jpg

“Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui“ (Ioan 10, 1-5). ——————————————————————————————————————————————–

Care este realitatea infricosatoare? Cumva aceea ca exista păstori si straini (falsi păstori) de turma? Sau aceea ca exista lupi rapitori mascati in păstori, care vor sa prade mostenirea cuvenita Fiului?

Da, este si aceasta o realitate infricosatoare. Cu atat mai mult cu cat in zilele noastre inselaciunea s-a raspandit mult mai puternic si are o putere de amagire mult mai eficienta, incat ameninta sa ii orbeasca pana si pe cei alesi. Dar asemenea păstori au mai fost. A mai fost Arie si arianismul lui anti-hristic, au fost si ierarhii care au cedat la falsul Sinod de la Florenta, au fost atatea sinoade mincinoase…

Mai infricosatoare chiar decat aceasta este insa starea turmei. A noastra, adica, a oilor celor cuvantatoare. Mai putem noi distinge glasul strainului de glasul păstorului? Mai putem distinge Adevărul de minciună? Mai putem intelege cuvantul cel vesnic sau ne plac intelesurile cele slabe ale lumii? Ne mai patrunde, ne mai schimba, ne mai intareste cuvantul vesnic, sau ne sminteste?

Mai avem credinta? Aceasta este intrebarea cu adevarat cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem…

Judecam lucrurile dupa mintea noastra si nu mai stim, nu mai vrem sa le judecam dupa Sfintele Scripturi sau dupa Sfintii Parinti. Din aceasta cauza, noi nu vom fi precum acei credinciosi drept-maritori cu adevarat, care, la intoarcerea ierarhilor de la falsul Sinod de la Florenta (unde ierarhii ortodocsi au semnat o asa-zisa unire cu Biserica Catolica, cu exceptia Sf. Marcu al Efesului) au obligat pe ierarhi sa se dezica si sa se lepede de actele lor potrivnice ortodoxiei. Acesta cadere se explica printr-o stricata intelegere a principiilor evanghelice. De pilda, judecarea sau ne-judecarea unui ierarh. Lucrurile simple si adevarate sunt, ca de obicei, respinse, pentru pretinse invataturi lumesti care fac din ierarh un idol pe care nu ai voie sa il atingi cu nimic, faţă de care nu poti ridica un cuvant sau o observatie, de parca el este Dumnezeu, si nu doar un slujitor al harului Sau.

Ierarhii sunt transformati intr-un soi de papi ai ortodoxiei, dincolo de bine si de rau. La extrema cealalta, sunt dusmanii furibunzi ai Bisericii, care vad peste tot numai oameni compromisi, care isi ascund, de fapt, ura in spatele unor pretinse idealuri morale. Este usor sa te ratacesti in acest vacarm obositor si tulburator de voci stridente.

Pentru Sfintii Parinti lucrurile nu stateau asa. Sa ne intoarcem catre ei pentru a gasi ajutor in aceste vremuri de rascruce. Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma cat se poate de simplu si clar, in privinta modului in care crestinul simplu se raporteaza la ierarh/preot:

“Trebuie a asculta de invatatori si de preoti, si a nu-i judeca, chiar de ar avea o viata urata; daca însa credinta le e gresita, atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam, ci si sa fugim de ei, si sa-i judecam. Caci Dumnezeu prin toti lucreaza pentru mantuirea poporului, iar pro-aducerea jertfei aceeasi este, fie ca are viata curata sau necurata cel ce proaduce.”

In alta parte, acelasi Sfant Ierarh al Bisericii talcuieste din epistola catre Evrei a Sf. Ap. Pavel astfel:

(Ascultati pe mai marii vostrii…[Evrei 13, 17] este versetul talcuit de Sfantul Ioan Gura de aur in paragraful urmator)

„Cand e vorba de credinta (de greseli in credinta, n.mea), apoi fugi si te departează de dansul, de ar fi nu numai om, ci chiar înger căzut din cer, iar dacă e vorba de vieata lui, nu cerceta cu amănuntime.“

De fapt, Sfantul Ioan Gura de Aur repeta cuvantul Sf. Apostol Pavel:

„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” (Galateni 1,8-9 )

Aceasta este invatatura Sfintilor Parinti si a Sfintilor Apostoli. Ce am primit, credinta ortodoxa, este platit cu mare pret, si trebuie aparata fie si cu pretul vietii. Astfel, vom fi ascultatori fata de ierarhii si preotii care tin dreapa credinta, chiar si in cazul in care viata lor ar fi reprobabila. Ne ajunge atunci doar sa nu facem ca ei, dar sa facem ce spun ei. Insa daca ierarhul/preotul se indeparteaza de dreapta credinta si stramba invatatura Sfintilor Parinti, atunci vom fugi de el, le vom respinge invatatura mincinoasa si nu le vom urma, pentru ca nu sunt păstorii noştri, ci doar furi de cele sfinte.

De citit si aceste articole, pe aceeasi tema a raportarii corecte, duhovnicesti, fata de principiile judecarii si ale atitudinii fata de ierarhi:

ARHIM.IUSTIN PÂRVU: TĂCERE ŞI MĂRTURISIRE

IPS Averchie despre principiile evanghelice ale iertarii pacatelor si judecarii raului

ATITUDINEA FATA DE EPISCOPI SI CANOANE sau Despre falsificarea sensului ascultarii duhovnicesti

SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI (I)

Porţile iadului (1) – Nu mai contează ce credinţă mărturisim?!

Câteva referinţe despre însemnătatea păstrării şi mărturisirii credinţei drepte

4 Comentarii »