Război întru Cuvânt

Publicam alaturat o scrisoare deschisa transmisa arhiereilor Bisericii noastre in prag de alegere a unui nou patriarh. Am selectat cateva pasaje dintr-un text mai lung care poate fi descarcat integral de pe siteul nostru. Scrisoarea este semnata de Ioan Gandu, membru onorific al Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucuresti, redactor al revistei “Icoana din adanc”: Continuare »

Nu exista comentarii »

In pregatirea zilei de 2 septembrie, cand se implinesc 25 de ani de la mutarea la Domnul si trecerea in locasurile sfintilor Sai a Fericitului purtator de Dumnezeu si dascal prealuminat al vremurilor de pe urma, primul Sfant nascut american (inca necanonizat oficial, dar in pregatire de proslavire) Seraphim Rose, incepem sa transcriem din viata si din scrierile sale aspectele cele mai importante si mai folositoare si pentru noi, cei de astazi. Incepem cu cateva pasaje pe tema duhovnicului si a autoritatii duhovnicesti in Biserica in zilele noastre, preluate din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” (Editura Sophia, 2005):

• “Parintele Serafim atragea atentia asupra asa-zisului ‘guru-ism’, care este ispita de a-i trata pe unii oameni aflati intr-o pozitie de autoritate, raportandu-ne la ei ca la niste guru sau ‘Stareti’ (=”batrani” duhovnicesti harismatici, nota noastra). Primejdia aceasta il inspaimanta foarte tare, pentru ca vedea in ea un defect de temei al caracterului american: un defect ce face ca anumiti insi – preoti de parohie sau monahi – sa pretinda o autoritate duhovniceasca care, de fapt, nu este a lor, pentru ca ei insisi nu s-au curatit si preschimbat prin pocainta, iar pe ceilalti ii face sa-si lase voia libera si chiar cele mai importante amanunte din viata in seama acelora. Parintele Serafim a subliniat in repetate randuri ca adevaratii Stareti sunt extrem de rari, ca nu meritam asemenea calauzitori duhovnicesti si ca, chiar daca i-am avea in mijlocul nostru, nu am sti cum sa ne purtam fata de ei” (P. Alexey Young, acum Ierom. Ambrozie Young); Continuare »

9 Comentarii »

In aceste zile tulburi in care asteptam sa aiba loc in tara noastra Adunarea Ecumenica Europeana, praznuirea Sfantului Alexandru, arhiepiscop al Constantinopolului, este si un prilej pentru a ne reaminti care este limita apropierii pe care putem s-o avem cu ereticii.

Avand porunca imparateasca de a-l primi pe Arie in Biserica si de a se impartasi impreuna, Sf. Alexandru s-a rugat zi si noapte pentru ca aceasta rusine sa nu se intample: “Doamne, daca Arie trebuie sa fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta“. Rugaciunea sa disperata este atat de surprinzatoare incat, in primul moment, ne poate parea chiar necrestina. Nu incalca oare Sf. Alexandru porunca iubirii, in numele careia astazi ni se spune ca suntem frati cu totii, indiferent de credinta, ca avem acelasi Dumnezeu si ca, implicit, ne putem ruga impreuna? Nu “forteaza” ierarhul mana lui Dumnezeu, punandu-L sa aleaga intre moartea sa si cea a lui Arie? Raspunsul ni-l da chiar Dumnezeu. Rugaciunea sfantului a fost bine-placuta Lui, Care a primit-o si a implinit-o!

Continuare »

4 Comentarii »

Zilele trecute, mai precis pe 25 august, Parintele Serafim Badila de la Manastirea Căşiel, jud. Cluj, a tinut un cuvant pelerinilor de la manastire, la finalul caruia a rostit cateva cuvinte extrem de importante referitoare la evenimentul care se va desfasura in curand la Sibiu (Adunarea Ecumenica Europeana) si la vremurile care ne asteapta, s-ar parea, foarte curand, cel putin pe noi, romanii credinciosi ortodocsi. Sunt cuvinte tulburatoare, menite insa nu sa ne panicheze, ci sa trezeasca in noi “nelinistea cea buna” si hotararea tare de a urma lui Hristos si Sfintilor Parinti cu orice pret, pana la sfarsit!

Totodata parintele ne reaminteste apelul unor monahi romani din Sfantul Munte Athos de a rosti zilnic de cat mai multe ori (in Apel se spune de 40 de ori, acesta fiind numarul liturgic consacrat de staruinta in repetarea unor rugaciuni scurte si nefiind sub nici o forma un un numar magic, numarul nefiind mai important decat rugaciunea in sine!) rugaciunea de invocare a milei Nascatoarei de Dumnezeu, ceea ce vine sa rusineze pe aceia care s-au pripit sa o desconsidere si sa indemne la a fi ignorata. Totodata, parintele Serafim sugereaza ca ar fi bine sa se tina si trei zile de post inainte de alegerea noului Patriarh (care va fi pe 12 septembrie).

Inregistrarea audio a cuvantului parintelui Serafim din care am transcris mai jos un fragment poate fi descarcata de aici (link modificat! – ne cerem scuze pentru ca linkul initial nu mai corespundea) Continuare »

13 Comentarii »

Pentru marele si durerosul praznic de astazi am ales spre citire Omilia Sf. Ioan Gura de Aur la Taierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezatorul. Predica sa este o analiza a dezlantuirii unui lant de patimi care a condus la aceasta crima oribila – o ucidere multipla in plan duhovnicesc, precum se va vedea – urmata de un alt sacrilegiu nemaiauzit (capul Sfantului a fost aruncat intr-un loc de rusine).

Sfantul Ioan Gura de Aur arata cum impatimirea data de desfranare, de lux, de iubirea de dansuri si de petreceri, dar si de slabiciunea in fata raului, pe de o parte si cum rautatea oarba, pe de alta parte sunt “ingredientele” unui amestec letal pentru suflet, ce devine orb si capabil de cele mai mari faradelegi.

Irod, desi tiran si calcator de lege si prin inchiderea Sf. Ioan Botezatorul, avea un oarecare respect fata de acesta (asemanator cu teama amestecata cu respect pe care o avea Ahab pentru Sf. Ilie). Slabiciunea lui Irod, ca si a lui Ahab, fata de femeia sa, precum si nebunia dezmatului petrecerii, au dus insa la transformarea lui Irod din tiran calcator de lege in ucigas de prooroc. Rautatea si veninul Irodiadei precum altadata rautatea si veninul Izabelei (sotia lui Ahab), pregatesc sfarsitul Sfantului, caci, dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur (care a fost prigonit tot datorita rautatii unei femei, si ea tot imparateasa, Eudoxia!), femeia desfranata este “mai indrazneata si mai cruda decat orice om”. Si nu se refera aici la femeia care este muncita de ispitele trupesti si se lupta cu ele, ci la cea care, prin hainele si gatelile mestesugite si prin miscarile sale nerusinate, lascive isi gaseste o delectare perversa in a atata si a provoca, cea care isi foloseste farmecul femeiesc si isi cultiva senzualitatea pentru a-si atinge scopurile, starnind pofte, stricand suflete si dand nastere la alte si alte pacate si faradalegi…

Sa luam aminte, caci noua ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur, asa cum precizeaza explicit la sfarsitul predicii sale. Noua, pentru a intelege ca nu este nicio diferenta de duh intre chefurile facute cu diferite “ocazii” (pretexte) si dezmatul satanic ce a dus la uciderea Sf. Ioan. Noua, ca sa intelegem ca iubirea fata de placeri, de imbuibare si de lux (ce este un chef, daca nu o ocara si batjocura fata de cei ce nu au ce pune pe masa?) duce la nesimtirea sufletului, la rautate, si face ca uciderea sa se petreaca pe “nestiute”. Noua, pentru a intelege cat de multe si mari rele poate face senzualitatea si patima trupeasca, pentru a intelege ca trebuie sa starpim din noi “duhul desfranarii” ascuns poate si in cele mai negandite cotloane din sufletele si trupurile noastre. Ca acest duh al desfranarii, transformat azi in moda, este unul ucigas de oameni si stricator de case!

Si chiar daca nu sunt omorate sau ranite trupuri, omoram si ne omoram sufletele si ne taiem noua insine “capul”, adica pe Hristos de la carma mintii noastre!

“Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa!”

Sa ascultam pe Sfantul Ioan si sa intelegem si noi, sa ne cutremuram si sa ne venim in fire. Pentru a fi partasi prin duhul nostru Sfantului Ioan Botezatorul si a scoate de la noi duhul lui Irod, al Irodiadei si al Salomeei…

Totodata Sf. Ioan Gura de Aur mai pune in evidenta si ceea ce este cel mai definitoriu pentru profilul duhovnicesc al Sfantului Ioan Botezatorul: FRICA DE A TACEA, DE A NU SPUNE ADEVARUL, adica gandul/voia lui Dumnezeu (NOTA BENE: nu minciuna “adevarului” vazut prin prisma patimilor mele).

Continuare »

3 Comentarii »

Cutremuratoare profetie pe care o avem noi de la Sfantul Mitropolit Varlaam, pe care Biserica Ortodoxa il va canoniza, la Manastirea Secu (jud. Neamt), maine, 29 august! O profetie care se deruleaza sub ochii nostri! Intr-adevar, Moldova pe care o stim din istorie este o Moldova bogata spiritual si material. Un fel de Canaan romanesc, dupa cum marturisesc scrierile calatorilor straini din vechime. Roade bogate, holde bogate, pamanturi invidiate, un fel de “colt de rai”. Dar pricina pentru acest pamant binecuvantat era duhovniceasca. Moldova era un pamant crestin, udat, botezat cu sange de crestin. Marturisesc pentru aceasta, printre multe alte nume, Sf. Daniil Sihastru, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, Sf. Paisie de la Neamt, si Sf. Mitropolit Varlaam. Iata insa ca acest Cannan va suferi strasnica prabusire, precum Cannanul biblic! Da, insangerata priveliste a Moldovei avem astazi in fata ochilor nostri. Si in aceasta profetie, care este atat de exacta incat pare ca este potrivita dupa acele de ceasornic ale istoriei. Sa analizam putin: “Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase”. Profetia aminteste despre impartirea Moldovei de catre puterea de la Rasarit. Acest lucru s-a intamplat, inca din 1812, cand Imperiul Tarist a rupt, pentru prima oara, Basarabia de Moldova. Apoi, ca “o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.” Da, “hiara rosie” este limpede ca este puterea comunista, care a inghitit in primul rand popoarele ortodoxe ale Europei.

Ce este acum Moldova? Un pamant rupt si rapit, mai mult de jumatate din el fiind instrainat. Un pamant sarac, caci stim ca Moldova este de multi ani cea mai saraca regiune a tarii. Cu cele mai sarace recolte, cu secetele cele mai mari, cu inundatiile cele mai mari, cu cele mai mari probleme sociale, de infractionalitate, de, de… Si care ar fi pricina? Asa cum pricina pentru pamanturile bogate din trecut era una duhovniceasca, asa si acum, aceasta pricina este duhovniceasca. Ca intr-o paranteza, merita sa mentionam marturia unui parinte oarecare, ce, aflat in drum spre man. Petru Voda, a observat ca, desi toata Moldova era arsa de seceta cumplita din acest an, in jurul manastirii, cativa kilometri imprejur, nu fusese nici urma de seceta!

Profetia de aici arata ca oameni nevrednici, vladici din interiorul Bisericii, “vor incerca sa vanda dreapta credinta“. Ceea ce Sfintii si parinti nostri numeau erezie nu va mai fi privit astfel, ci ca pe un lucru firesc (“ceea ce e uraciune si urgie in fata lui Dumnezeu nu va mai fi considerat astfel“). Biserica se va strica prin aducerea obiceiurilor paganesti si eretice, atragand, astfel urgia lui Dumnezeu.

Oare nu citim, prin aceasta profetie, tocmai realitatea care se desfasoara in fata ochilor nostri?!

Continuare »

10 Comentarii »

• Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen: “Ce voi face?” I-a zis Avva Pimen: “Scris este: Fărădelegea mea voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu“. “Deci ce voi face?” Şi i-a răspuns bătrînul: “Cînd Dumnezeu ne va cerceta, de ce trebuie să ne temem?” Şi i-a zis lui fratele: “De păcatele noastre“. Deci i-a zis bătrînul: “Să intrăm dar în chilia noastră şi Domnul ne va ajuta nouă în toate“.

• Altul l-a întrebat: “Ce voi face ispitelor acestora ce mă tulbură?” I-a zis lui bătrînul: “Să plîngem înaintea bunătăţii lui Dumnezeu cu toată osteneala noastră, pînă ce va face cu noi mila Sa!” Continuare »

2 Comentarii »

- articolul nu poate fi preluat, integral sau partial, fara acordul nostru - 

• Acatistul Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia

• O versiune mai dezvoltata a vietii Sfintilor Adrian si Natalia – la http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/07/31/sfintii-adrian-si-natalia/

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti “credinciosi practicanti”) nu mai crede. Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un “alibi” perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul “pentru … siguranta si bunastarea materiala a familiei”, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca… deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta! Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!“. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar “dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine. Continuare »

38 Comentarii »

Din Omilii la Matei, fragmente din Omilia LXVIII, tâlcuirea pildei lucrătorilor celor rai ai viei:

“Multe lucruri arată Hristos în această pildă! Că Dumnezeu a purtat de grijă iudeilor de la început; că ei dintru început au fost nişte ucigaşi; că Dumnezeu n-a lăsat nimic din cele ce trebuiau pentru purtarea lor de grijă; că nu S-a întors dinspre ei nici după ce au ucis pe profeţi, ci a trimis chiar pe Fiul Lui; că unul şi acelaşi este Dumnezeul Noului şi Vechiului Testament; că moartea Lui are să săvîrşească mari lucruri; că iudeii au să sufere cea mai cumplită pedeapsă pentru răstignirea Lui şi pentru îndrăzneala lor, că au să fie chemate neamurile şi că iudeii au să cadă. Continuare »

1 Comentariu »

Am primit zilele trecute pe e-mail (re-transmis “din om in om”) o scurta relatare a unui pelerinaj la Aiud si un apel, pe care l-am considerat foarte important a fi raspandit, pentru ajutarea – de catre cei care au aceasta posibilitate – a Schitului de Maici Inaltarea Sfintei Cruci, ridicat aici, prin osteneala parintelui Iustin Parvu de la Petru-Voda, pe langa Monumentul Sfintilor Martiri ai prigoanei comuniste, inaltat pe locul cunoscut sub numele de “Rapa robilor”. “Filmuletul” alaturat, in care se pot vedea sfintele moaste bine-mirositoare ale martirilor Aiudului, vorbeste si el de la sine despre sfintenia de netagaduit si despre importanta exceptionala a acestui loc de jertfa:

“Un loc minunat am descoperit in Aiud, la Monumentul Martirilor prigoanei comuniste, pe langa care nu de mult a luat fiinta un schit de maici, condus de catre preotul calugar Augustin. Am mers acolo la Sfanta Liturghie si la Vecernie si este greu de explicat in cuvinte trairea sufleteasca si jertfa cu care se fac Sfintele Slujbe. Intr-o seara, tocmai sosise un grup de pelerini de la Satu-Mare, urmati a doua zi de altii din Slatina. Vin de fapt autocare cu copii din toata tara ca sa se inchine aici.

Este impresionant sa vezi devotiunea cu care copiii si adultii se inchina, cand realizeaza ca acolo nu se afla doar simple oase de oameni morti, ci Sfinte moaste adevarate, care au lucrat tamaduiri miraculoase si au alungat duhuri rele din casele oamenilor.

Au pierit acolo foarte multi preoti ortodocsi, precum si laici, in chinuri ingrozitoare, aplicate cu bestialitatea tipica a promotorilor ideologiei comuniste. Am vazut cranii in care se batusera cuie (scurte, pentru a maximiza suferinta, cele lungi i-ar fi omorat mai repede), taiate de vii cu panza circulara, batute cu ranga pana la deformare incredibila, si oase rupte si vindecate prost, provocand dureri de neimaginat. Pentru cei care-o sa aiba ocazia sa viziteze, o recomand din inima, o simpla conversatie cu Parintele Augustin izvorand mare folos sufletesc, dar pentru cei ce nu pot, am realizat un scurt montaj pe care-l atasez.

In fine, sa n-o mai lungesc, Sfanta Manastire are mare nevoie de ajutor pentru constructia unei cladiri ce va gazdui numarul crescand de pelerini (in prezent n-au unde sa doarma), dar deocamdata, cel mai important lucru este achizitionarea a doua pc-uri, care sa serveasca la crearea unui web-site si a gestionarii manastirii. Sper ca in felul acesta, sa abilitam strangerea de fonduri mai substantiale, cu ajutorul unui site de pe care se vor putea face donatii direct in fondul lor de constructii.

Va rog distribuiti apelul acesta tuturor celor de buna credinta, orice ajutor, cat de marunt, este binevenit”.

Pe aceeasi tema, mai puteti citi:

• AIUD – RAPA ROBILOR
• Caraza Grigore – “Aiud insangerat”

11 Comentarii »