Război întru Cuvânt

Vremuri tulburi, tot mai tulburi, ne lovesc, ne rănesc, ne arată unde suntem, cum stăm, ce suntem. Iar tabloul îţi înmoaie genunchii, taie respiraţia, te zdruncină.

Recent, Papa Benedict a semnat un document prin care a reclamat faptul ca numai Biserica Catolică este Biserică Adevărată. Noi considerăm că acest gen de atitudine (nu si continutul ei propriu-zis, doar atitudinea) este una binevenită prin efecte, este ceva absolut necesar vremurilor de nivelare şi de ecumenism tot mai agresiv cu care ne confruntăm.

Dar, cu toate că Papa are o atitudine macar onesta, sincera din punctul lui de vedere, nu este şi îndreptăţit pentru aceasta. Cine ar fi trebuit să ridice acum glasul, să strige că Adevărul este Unul, că Biserica este Una, şi că este aceea care are Dreapta Credinţă? Desigur, creştinătatea ortodoxă. Arhiereii ei ar fi fost cu totul îndreptăţiţi să reclame Adevărul şi să Îl apere, chiar şi preţul vieţilor, sau, măcar cu al burselor, banilor şi funcţiilor.

Iată însă că declaraţia semnată de Papă devine un eveniment văditor. Reacţia radicală a Papei a strânit furia ecumeniştilor din toată lumea. Acum se vede cât de înrădăcinat şi înaintat este acest cancer al lumii. Reacţia critică faţă de Papă este pur şi simplu generalizată, pe plan global. Consiliul Mondial al Bisericilor, protestanţii, laicii, toţi, într-un glas, varsă lacrimi pentru babilonul lor ecumenist lovit în faţă de „brutalitatea” Papei.

Ne-am fi aşteptat ca acum, în ceasul al 11-lea, şi în faţa unei astfel de reclamări a Adevărului, făcută de către un moştenitor ilegitim, să se trezească şi moştenitorii legitimi şi să îşi apere moştenirea lor, dată de Tatăl cel Ceresc. Arhiereii ortodocşi însă tac. Iar cei care totuşi nu tac, se leapădă de moştenirea lor şi se pun alături de protestanţi şi ecumenişti, în corul plângerii după unitatea fără de Adevăr.

Vremuri cumplite, în care arhipăstorul nostru ne-a şocat pe noi, cei ce ne rugăm să ne înveţe pe noi „cuvântul Adevărului”, „pe toţi şi pe toate”. Ştiam de ecumenismul bisericii, dar credeam că poate fi loc şi de mărturisire. Ne-am înşelat, se pare.

Reacţia patriarhului nostru arată că mai marii bisericii noastre caută cu tot dinadinsul Unirea, şi nu Adevărul. Dialogul, şi nu mărturisirea. Caută să promoveze interese lumeşti şi nu cele mântuitoare. Nu mai putem să nu vorbim.

Cum să nu ne doară atunci când vedem că reacţia Papei este numită „brutală” în numele… dialogului şi nu al faptului că Adevărul este la NOI şi suntem responsabili faţă de El?! Este evident că deranjează mărturisirea, că deranjează acest tip de atitudine, care spune NU dialogului nivelator şi relativizant.

In afara pozitiei politic-ecumeniste exprimate de patriarh, putem observa şi faptul revelator ca se derulează deja o adevarată campanie de presă împotriva papei şi pentru unirea creştinilor.

Cotidiene centrale atacă dur reacţia Papei, fără să spună vorbuliţă despre adevărul mizelor aflate în joc. Presa şi-a trădat menirea. Ea nu prezintă o situaţie, ea prezintă un punct de vedere. Anume, cel ecumenist, cel nivelator, cel al noului creştinism. O presă angajată, militantă, năimită.[1] O presă cu agendă ecumenistă.

Fratilor, să conştientizăm care este spiritul acestor campanii mediatice, să vedem, în primul rând, că ele există, şi că toate militeaza pentru unire. Toate militează pentru noua religie, noul creştinism, care va fi lipsit de Duh şi Adevar. Acesta este scopul scopurilor, marea miza: UNITATEA. Nu Adevarul.

Nimeni nu prezinta adevarul, nimeni nu mentioneaza macar, asa, istoriceste, ca Biserica Ortodoxa are Adevarul. Asa ceva nu mai exista, nu mai e luat in seama.

Sa ne aducem aminte de cuvantul Mantuitorului: Feriti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod! (Marcu 8, 15).

Să ne ferim de interesele şi amăgirile celor mai mari, fie ei suiţi pe scaunul lui Moise, fie ei stăpânitori ai lumii!

Ce spun acum cei care au murit în închisori pentru Dumnezeu?

Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? (Ap. 6, 9-10).

7 Comentarii »