lhs_icon.jpg

In aceasta meditatie, scriam: Omul cazut ajunge sa-si iubeasca in mod pervers temnita, sa se indragosteasca de miasmele propriei putreziciuni, sa gaseasca cea mai mare desfatare in secretiile purulente si putroase ale patimilor proprii… Nu vrea vindecare, vrea doar sa-si planga de mila.

Într-adevăr, ştim să ne plângem de mila proprie, de mila noastră, dar nu mai ştim să plângem după mila Altuia, după mila Celuilalt.

Putem, astfel, îndrăgi temniţa în două moduri: bravând şi/sau cedând. Să nu confundăm, astfel, îndemnul de a nu ne plânge de milă cu cel de a nu plânge deloc şi de a zăcea în nepăsare. Sau, şi mai rău, de a brava. De a spune şi crede că „faci faţă” situaţiei, că treci peste, că nu eşti copil, ci bărbat/femeie în toata puterea, care nu (are voie) să plângă. Nuuu, dimpotrivă, zâmbeşte tot timpul, „emană” siguranţă de(spre) sine, îşi pune, chipurile, nădejdea în Dumnezeu şi în mila lui (de fapt, în sine).

Ei, hai să nu ne minţim. Dacă rostim repede „voia lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu“, nu înseamnă că o spunem din adâncul inimii, ci doar din vârful buzelor. Dacă am spune-o din adâncul inimii, am spune-o cu inima înfrântă şi smerită, cu lacrimi, cu frică, cu cutremur. Când o spunem „pe de rost“, dar nu „par coeur”, o spunem din obişnuinţă, din reflex. Adică, bravăm. Ne închipuim că vom face faţă, că vom izbândi peste ispite.

Şi când ne vom confrunta cu ispita reală, dură, vom descoperi că inima noastră nu era gata pentru bătăi. Ne descoperim ca frunze uscate care, la primul vifor al ispitelor, sunt spulberate în praf şi pulbere încă înainte de a atinge pământul.

Atunci, da, vom claca, vom plânge de mila nostră, şi vom considera vinovaţi pe ceilalţi de răul nostru. Nu vom plânge, alergând la celălalt, ca un cerşetor, cerşind milă, cerşindu-l pur şi simplu, aşa cum este, sperând că nu ne va da şarpe în loc de pâine, ci vom considera de la bun început că ne va da şarpe, îl vom considera răspunzator pentru relele noastre ca să nu fim nevoiţi să ne recunoaştem adevărata faţă, vrednică de un văl mai gros şi mai complet decât al musulmancelor…