Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2)
Postat de admin pe 26 Jun 2007 la 03:28 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cuviosul Seraphim Rose, Din "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Nevoia de discernamant Print
Cititi si: Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (1)
“De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi nu prea mai stim ce este durerea inimii... Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care totusi continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Lipsa (partiala) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din multi crestini ortodocsi – prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma“;
“Viata duhovniceasca incepe atunci cand cand lucrurile par a fi absolut <disperate>, caci de-abia atunci invatam sa ne intoarcem catre Dumnezeu, iar nu sa ne punem nadejdea in slabele noastre eforturi si idei“;
“… Sa-ti dea Dumnezeu in continuare aceeasi prospetime fata de Ortodoxie pe care ai simtit-o citind omiliile Sfantului Simeon Noul Teolog! Insa ia seama, ca aceasta nu va fi cu putinta decat cu suferinta – daca o vei primi cu cu smerenie si supunere fata de voia lui Dumnezeu. Nu este prea greu sa fii “entuziasmat” de bogatia si adancimea credintei noastre ortodoxe; dar a-ti tempera entuziasmul prin smerenie si trezvie (care vin prin dreapta primire a suferintelor) nu este un lucru usor”;
“Pretentiile si ideile noastre trebuie sa treaca testul realitatii si sa se caleasca prin suferinta“;
“Ortodoxia a fost prea mult timp socotita ca fiind ceva <<de la sine inteles>>, dar ea nu se pastreaza <<automat>>! Insa toate acestea nu fac decat sa ne pregateasca pentru vremurile catacombelor, cand posibilitatile noastre sunt poate mai mari ca niciodata”;
“Sa nu-ti ingadui sa ramai cantonat in aspectul exterior al Ortodoxiei – fie ca e vorba de splendidele slujbe bisericesti (…), de randuiala din afara (post, metanii, etc.), de <<corectitudinea dupa canoane>> etc. Toate acestea sunt bune si de folos, dar daca le acorzi o importanta exagerata, o sa ai parte de necazuri si de incercari. Tu vii la Ortodoxie ca sa-L primesti pe Hristos, si nu ai voie sa uiti niciodata acest lucru”;
“Crestinismul adevarat nu inseamna doar sa ai optiunile corecte despre crestinism – aceasta nu este de ajuns pentru a-ti mantui sufletul. (…) … Inceputul intelegerii a ceea ce este Ortodoxia: este ceva ce tine, mai inainte de toate, de inima, si nu numai de minte, ceva viu si cald, nu abstract si rece, ceva ce se invata si se practica in viata, nu doar in scoala“;
“Uneori, zelul nostru pentru <<Ortodoxie>> poate fi atat de exagerat, incar duce la situatii similare cu cea care a facut-o pe o batrana rusoaica sa remarce referitor la un entuziast convertit american: <<Pai, e limpede ca-i ortodox, dar oare este crestin?>>. A fi <<ortodox, dar nu crestin>> este o stare care in limbajul crestin are un ume aparte: a fi un fariseu, afi atat de prins de litera legiuirilor bisericesti, incat sa pierzi duhul care le da viata, duhul adevaratului crestinism“;
Este la moda acum sa se invete despre Rugaciunea lui Iisus, sa se citeasca Filocalia, sa se faca o „intoarcere la Parinti”. Aceste lucruri nu ne vor mantui – sunt exterioare. Ele ne pot fi de folos daca sunt intrebuintate potrivit, dar daca devin o patima, daca devin cel dintai lucru dupa care umblati, atunci ajung sa fie exterioare, ducandu-ne nu catre Hristos, ci catre Antihrist (…) Toate aceste lucruri sunt minunate si bune, dar nu ne putem apropia de ele fara sa stabilim ca fiindu-ne prioritar a avea o inima calda, crestina si a purta lupta launtrica prin care sa dobandim smerenia. Daca neglijam aceste prioritati esentiale, atunci toate aceste lucruri minunate pot fi asezate intr-un muzeu al antichitatilor ortodoxe, asa cum istoriseste filosoful Vladimir Soloviev – si acest lucru va fi pe placul Antihristului”;
“Antihristul trebuie inteles ca fiind un fenomen spiritual. De ce va vrea toata lumea sa i se inchine? Este vadit, din pricina faptului ca in launtrul sau se gaseste ceva care raspunde la ceva din launtrul nostru – acel ceva fiind lipsa lui Hristos din noi. Daca i ne vom inchina (Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!), va fi deoarece vom simti o atractie catre un anumit lucru exterior, care s-ar putea infatisa ca fiind chiar crestin, de vreme ce „Antihrist” inseamna cel ce este „in locul lui Hristos” sau arata precum Hristos. Astfel, ne vom pierde cu desavarsire mantuirea, urmandu-i celui ce este in locul lui Hristos, si care ne va duce in ratacire. Desigur ca Antihristul poate veni doar dupa ce intreaga lume a auzit de Hristos; prin urmare, alegerea din urma va fi facuta intre Hristos si Impostor – si aproape intreaga lume ii va urma Fiarei”.

VIRGIL MAXIM: “Putini vegheaza si dau alarma, multi se fac ca nu aud"
Virgil Maxim despre binecuvantarea suferintei si lupta neincetata cu ispitele
Virgil Maxim: ganduri despre povara reeducarii – marturisirea pacatelor
IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA
Sfantul Nicolae Velimirovici despre cultura europeana ca o cultura a apostaziei
Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
"Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati?"
Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania
CINE SI DE CE PLANUIESTE STABILIREA UNEI DATE COMUNE A PASTILOR?
CU OCHII TINTA LA IISUS, PRIN MIJLOCUL MORTII
TINE-TE DE DUMNEZEU si LUPTA!
SF.IOAN SCARARUL DESPRE FRICA SI SLAVA DESARTA
SF.IOAN SCARARUL DESPRE MULTA VORBIRE SI NESIMTIRE
SA INVATAM POCAINTA DE LA SFANTUL IOAN SCARARUL
INTRE DUMNEZEU SI PARINTII DUPA TRUP
SENSUL CEL MAI ADANC AL VIETII
"ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL"
SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
“Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti!”
SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA?
CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde
Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum?
NU E PACAT CARE SA TINA PIEPT POCAINTEI. PENTRU CE SA INTARZIEM?
“…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
"STILUL DE VIATA" AL POSTULUI
LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE. SENSURILE SFINTEI IMPARTASANII
APUSUL LIBERTATII pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH - sinteza invataturii Bisericii
A doua viziune a Staretului Antonie. Tabloul a ceea ce traim
"Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu..."
Nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica!
"Domnul nu-i va parasi pe cei credinciosi Lui si-i va hrani in vremea foamei..."
CUM NE VOM MANTUI NOI?
ACUM NU MAI E TIMP DE ZIDIRI, DE CUPOLE SI DE ILUZII...
Sf. Luca al Crimeei: CURAJ, CURAJ, IUBITUL MEU COPIL!
CONSPIRATIA… IMPOTRIVA “TEORIEI” CONSPIRATIEI. Cui ii este frica de istorie si scepticism?
PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG si declara ca tinta este GUVERNUL MONDIAL







Descarca







[...] De ce par a fi atat de putine minuni astazi? – Cuv. Seraphim Rose [...]
[...] Cititi si: Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]
[...] În faţa forţelor distructive ce lucrau împotriva credinţei ortodoxe, Eugene a simţit că trebuie să aducă cât mai mulţi oameni în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, pe care o vedea ca pe unul dintre ultimele bastioane de rezistenţă împotriva compromisurilor; în acest scop a scris o mulţime de scrisori şi articole. În acest domeniu putea să conlucreze cu alţi tineri zeloţi ce se alăturaseră deja acestei Biserici. Printre ei se afla Arhimandritul Panteleimon, un ieromonah greco-american de aceeaşi vârstă cu fraţii. Gleb îl cunoştea din 1960. în acea vreme, Pr. Panteleimon încerca să întemeieze o mănăstire la Boston, Massachusetts, împreună cu prietenii săi din seminar, dar Arhiepiscopia Greacă din America nu i-a îngăduit. Mai târziu, pe când Eugene şi Gleb locuiau la San Francisco, Gleb a sugerat Părintelui Panteleimon să se alăture Bisericii Ruse din Afara Graniţelor, dar acesta a obiectat spunând că această Biserică nu era recunoscută, fiindcă refuzase să rămână sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. La aceasta Gleb a răspuns că trebuie să înţelegi mai întâi natura comunismului, pentru a putea înţelege existenţa Bisericii Ruse din Afara Graniţelor. Pr. Panteleimon, fiind grec, era familiarizat cu prigoana Bisericii Greceşti de către turci şi socotea că, în principiu, era cam acelaşi lucru şi cu prigoana religiei sub comunism. Gleb i s-a adresat lui Eugene, ca unul care era mai bine pregătit să explice temeiul spiritual şi filosofic al comunismului şi diferenţa dintre jugul comunist şi cel turcesc. „Pr. Panteleimon este un om bun“, spunea Gleb, „şi e plin de osârdie pentru acelaşi lucru pe care-l dorim şi noi – transplantarea monahismului ortodox în America – exact ceea ce au nevoie convertiţii americani. Ar trebui să-l ajuţi“.Eugene a consimţit bucuros. În cursul corespondenţei lor Pr. Panteleimon s-a convins de temeinicia părerilor lui Eugene. El i-a mulţumit, spunându-i că avea să se alăture Bisericii Ruse din Afara Graniţelor, unde ar putea afla o mai puternică mărturisire a credinţei şi mai puţină împotrivire faţă de strădaniile sale monahale. Prin anii ‘70, mănăstirea sa, Schimbarea la Faţă din Boston, devenise un renumit centru duhovnicesc, atrăgând convertiţi americani la credinţa ortodoxă şi publicând texte ortodoxe clasice şi slujbe bisericeşti în engleză. Însă, după amare experienţe, Eugene avea să afle că amăgirile vremurilor nu erau aşa de simple sau bine definite, încât să poată fi depăşite doar prin „alăturarea la Biserica Rusă din Afara Graniţelor“. „Agonia Ortodoxiei pătimitoare din zilele noastre“, avea să scrie el, „nu se poate rezolva întotdeauna prin schimbarea jurisdicţiei“37. Avea să afle că un anumit tip de liberalism se poate găsi chiar şi în cele mai conservatoare biserici şi că spiritul serghianismului se putea afla şi în cele mai anticomuniste. Într-o scrisoare din 1972 el scria despre unul dintre episcopii de frunte ai Bisericii Ruse din Afara Graniţelor: „Până acum, principalele sale atitudini, aşa cum se dezvăluie în engleză, sunt «corecte» – dar sunt anumite lucruri în care nu s-a dat încă pe faţă (care se văd în publicaţiile sale în ruseşte). Dar, mai presus de toate, lipseşte din «corectitudinea» sa o anume scânteie, o anume «mireasmă» ortodoxă care nu poate fi definită şi care ar putea fi, când va veni vremea, singurul lucru ce ne va face să discernem Ortodoxia şi să ne ataşăm de ea. Tocmai această «scânteie», şi nu corectitudinea, îi atrage pe convertiţi, iar când la Vlădica X. simţim că ea lipseşte, parcă nu ne simţim prea în largul nostru. (Se pare că şi «serghianismul» este legat de lipsa acestei scântei.)“38 În ultimii săi ani, Eugene avea să exprime aceste lucruri astfel: „Esenţa serghianismului e legată de problema comună tuturor Bisericilor Ortodoxe de azi: pierderea gustului ortodoxiei, luarea Bisericii ca atare, socotirea «organizaţiei» drept Trupul lui Hristos, încrederea că harul şi Tainele sunt ceva «automat». Purtarea logică şi rezonabilă nu vor reuşi să ne treacă peste aceste stânci; e nevoie de multă suferinţă şi încercare, şi puţini vor înţelege“39. [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]
[...] Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2) [...]