Război întru Cuvânt

CITITI DIN SINAXAR:

În această lună, în ziua a treizecea, soborul Sfinţilor, Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli celor doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit şi unde s-a săvârşit. - Sf. Ap. Pavel, despre Apostoli:

“Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.

Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!

Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.

Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.

Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.

Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos“

(1 Corinteni 4, 9-16)

Nu exista comentarii »

Prezentam acum partea a doua (PRIMA PARTE o puteti citi aici), poate cea mai importanta, mai bogata in noime duhovnicesti si mai interesanta, a conferintei parintelui protos. Arsenie Muscalu de la Patriarhie, “Viata in Biserica“, tinuta in noiembrie 2003 in cadrul “Serilor Filocalice” organizate de ASCOR. Ofera o perspectiva foarte aplicata asupra vietii duhovnicesti in Biserica si ne ajuta sa intelegem ce inseamna practic, in viata noastra, dobandirea Harului Sfantului Duh, care sunt etapele si care sunt formele de manifestare ale acestui Har. Este si un raspuns dat celor care cred ca pot sa vietuiasca in Biserica si numai asistand rutinier la slujbe, implinind mecanic niste randuieli, “bifand” simbolic si rece implinirea unui minimim de exigente formale. De asemenea, este o provocare pentru toti cei care, desi am inceput cu ravna, am uitat de strapungerea inimii si carora inima s-a racit, nemaiviind in ea Focul dumnezeiesc. Este, in plus, si un raspuns dat, inclusiv prin cuvintele Sf. Nicolae Velimirovici, la criza duhovniceasca pe care multi dintre noi o traversam astazi si care ne descopera Judecata lui Dumnezeu.

Va mai urma, ulterior, si o selectie din raspunsurile date de parintele Arsenie la intrebari, multe din ele adancind si dezvoltand cele rostite in partea de monolog:

… Dar sa ne oprim putin la cele petrecute in Ziua Cincizecimii, istorisite de Sfanta Scriptura in Faptele Sfintilor Apostoli, pentru ca aceasta ne va ajuta sa intelegem mai bine ce inseamna Biserica si care sunt insusirile vietii in Biserica. Continuare »

11 Comentarii »

Prin osteneala unei surori duhovnicesti, careia ii multumim si pe aceasta cale, putem sa va oferim transcrierea, in doua “episoade”, a primei parti a conferintei ASCOR tinute de parintele protosinghel Arsenie Muscalu de la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, in noiembrie 2003, cu titlul de mai sus, al carei continut integral audio il puteti descarca de aici :

“Iubiti tineri, tema conferintei din seara aceasta a fost anuntata sub forma unei intrebari: “Ce este viata in Biserica?”. Trebuie sa va marturisesc sincer ca intrebarea aceasta pe mine ma pune in dificultate. Ma pune in dificultate pentru ca la intrebarea “Ce este viata in Biserica?” as raspunde ca este… Viata. Viata adevarata. Si cu aceasta conferinta as putea-o considera incheiata.

Ce as mai putea adauga? Daca as dori sa pornesc la o abordare a temei, la o abordare teologica, din perspectiva teologiei academice, mai intai ca nu sunt indeajuns de pregatit pentru aceasta si apoi cred ca oamenii din zilele noastre si mai ales tinerii nu mai prea gusta discutiile academice, oricare ar fi tema abordata. Si aceasta din cauza intelectualismului arid spre care in ultima vreme a tot alunecat scoala, in general, si datorita ispitelor vremii care i-au facut pe tineri sa ajunga intr-o stare de apatie si de plictiseala. Si apoi si specializarea excesiva a facut asa ca abordarea unor teme teologice in limbajul teologiei academice sa fie accesibila doar unui cerc restrans de oameni, familiarizati cu teologia academica, lucru care mi se pare in defavoarea ei si chiar foarte primejdios pentru ea.

Poate ca ar trebui atunci sa aduc la raspunsul pe care l-am dat – ca viata in Biserica este viata adevarata – marturia personala. Pentru ca, odata ce sunt un om al Bisericii, ca preot si duhovnic, s-ar presupune ca traiesc aceasta viata, viata in Biserica, si ca atare ar trebui sa stiu ce este ea dintr-o experienta vie si personala. Poate ca pe unii am sa-i dezamagesc, dar ar trebui sa marturisesc si aici ca simt o oarecare teama si greutate pentru ca stiu ca viata in Biserica este un lucru atat de frumos si atat de adanc; stiu ca chemarea cu care Dumnezeu ne-a chemat intru viata cea bisericeasca este o chemare atat de mare incat imi vine si mie sa spun ca acel parinte al Patericului care a fost intrebat ce este monahul si a raspuns: “Eu inca nu m-am facut monah, dar am vazut monahi!”, asa imi vine si mie sa spun: stiu oameni care traiesc in Biserica, dar eu inca nu traiesc cu adevarat in ea. Si atunci, ce marturie as putea sa dau si ce este de facut atunci? Am gandit ca nu-mi ramane decat sa ma incredintez rugaciunilor celor care au dorit in seara aceasta sa auda un cuvant de folos si de mangaiere pentru sufletul lor, rugand pe Dumnezeu sa treaca peste nevrednicia si pentru rugaciunea lor si pentru credinta lor sa-mi daruiasca sa pot sa spun cateva cuvinte macar despre Biserica, despre viata in Biserica si despre insusirile ei. Continuare »

5 Comentarii »

Cititi si: Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (1)

“De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi nu prea mai stim ce este durerea inimii... Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care totusi continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Lipsa (partiala) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din multi crestini ortodocsi – prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma“;

“Viata duhovniceasca incepe atunci cand cand lucrurile par a fi absolut <disperate>, caci de-abia atunci invatam sa ne intoarcem catre Dumnezeu, iar nu sa ne punem nadejdea in slabele noastre eforturi si idei“; “… Sa-ti dea Dumnezeu in continuare aceeasi prospetime fata de Ortodoxie pe care ai simtit-o citind omiliile Sfantului Simeon Noul Teolog! Insa ia seama, ca aceasta nu va fi cu putinta decat cu suferinta – daca o vei primi cu cu smerenie si supunere fata de voia lui Dumnezeu. Nu este prea greu sa fii “entuziasmat” de bogatia si adancimea credintei noastre ortodoxe; dar a-ti tempera entuziasmul prin smerenie si trezvie (care vin prin dreapta primire a suferintelor) nu este un lucru usor”;

Continuare »

10 Comentarii »

• Poate că aceştia sunt ultimii câţiva ani în care mai putem continua să răspândim liberi cuvântul.

• E mai târziu decât credeţi… Trebuie să lucrăm cât mai e timp…

• Ştiţi ce s-ar întâmplă dacă Hristos ar umbla astăzi prin lume? Continuare »

5 Comentarii »

“Trebuie să avem în vedere faptul că adevăratul scop al citirii Sfinţilor Părinţi nu este acela de a ne da un fel de “desfătare spirituală” sau să ne îndreptăţească în vreun fel, sau să ne confere o cunoaştere superioară, sau să ne transpună într-o stare “contemplativă”, ci doar pentru a ne ajuta pe calea practicării virtuţilor“.

Va impartasim un articol esential pentru formarea noastra duhovniceasca, apartinand Parintelui Seraphim Rose – preluat de aici – despre riscurile citirii fara discernamant sau/si fara motivatia corecta, duhovniceasca a scrierilor Sfintilor Parinti:

“În secolul prezent, interesul manifestat pentru Filocalie şi Sfinţii Părinţi a înregistrat o creştere semnificativă. Au început să fie studiaţi în special Părinţii trăitori la sfârşitul epocii patristice sau bizantine, precum Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Sinaitul sau Sfântul Grigorie Palama, iar câteva din scrierile lor au fost traduse şi tipărite în engleză sau în alte limbi apusene. S-ar putea spune chiar că în unele cercuri academice şi în Seminarii ei “au ajuns la modă“, făcând un contrast izbitor cu secolul XIX când, în cele mai multe Academii teologice ei nu erau deloc “la modă” (fiind la antipod faţă de cele mai bune mănăstiri care i-au cinstit ca sfinţi, trăind prin scrierile lor).

Dar această stare se arată ca o mare primejdie pe care trebuie să o accentuăm în lucrarea noastră. Faptul de „a fi la modă” cele mai profunde scrieri duhovniceşti nu este nicidecum un lucru bun. Ba chiar, este mult mai bine ca numele acestor Părinţi să rămână cu totul necunoscute decât să intre în preocupările unor cărturari raţionalişti şi ale unor “convertiţi nebuni”, care nu se aleg din ele cu nici un folos duhovnicesc, ci doar îşi sporesc nesăbuita lor mândrie, închipuindu-şi că ei “cunosc mai multe” despre Sfinţii Părinţi decât oricine altcineva, sau – chiar mai rău – încearcă să urmeze povăţuirile duhovniceşti din acele scrieri fără o pregătire suficientă şi fără o călăuzire duhovnicească. Fără îndoială că toate acestea nu trebuie să-l facă pe iubitorul de adevăr să abandoneze citirea Sfinţilor Părinţi; Doamne fereşte! ci implică faptul că noi toţi – dascăli, călugări sau simpli laici – trebuie să ne apropiem de aceşti Părinţi cu frică de Dumnezeu, cu smerenie şi cu o mare neîncredere în propria noastră judecată şi înţelepciune. Continuare »

10 Comentarii »

“Când se simtea mai bine, Valeriu vorbea frumos si cu însufletire, oprindu-se cu precadere la tema lui preferata, curatirea launtrica:

- Prin Botez am primit harul curatitor, iar prin ungerea cu Sfantul Mir ne-am împodobit cu toate darurile Duhului Sfant, dar aceasta binecuvântata stare launtrica a ramas nelucratoare în noi, fiindca suntem crestini numai cu numele. Continuare »

5 Comentarii »

“Datorită înfometării, adesea se iscau în celulă discuţii neplăcute la alegerea turtoiului, iar Valeriu, ştiind acest lucru, înfrânându-se şi smerindu-se, se aşeza cel din urmă, adică primea turtoiul cel mai mic.

În sinea lui era mulţumit că putea face acest gest de dragoste şi dăruire, dar dacă unii se bucurau de înfrânarea lui, alţii au socotit că se cuvine să aleagă şi el, când îi vine rândul, turtoiul cel mai mare. S-a supus rânduielii stabilite şi când trebuia să aleagă înaintea celorlalţi lua la întâmplare turtoiul care-i cădea în faţă, ca astfel să înlăture ispita lăcomiei şi să nu-şi păgubească fraţii de suferinţă. Gestul acesta mărunt a ajuns mai târziu să fie luat drept exemplu în toate părţile.

În viaţa de zi cu zi apăreau şi mici probleme interne ale celulei, ca de exemplu aerisirea, cum şi când şi cât să se facă; ori stabilirea orelor de folosire a tinetei; ori dreptul fiecăruia de a se plimba pe cei doi metri care rămâneau neacoperiţi de paturi. Interesele şi părerile erau contrarii şi adesea se ajungea la ceartă. Valeriu tăcea când se iveau astfel de discuţii. Continuare »

3 Comentarii »

Prezentam un pasaj edificator din descrierea pe care Ioan Ianolide o face in cartea “Intoarcerea la Hristos” vietii duhovnicesti comunitare desfasurate de el, impreuna cu Valeriu Gafencu si cu alti doi prieteni (Virgil Maxim si Marin Naidim) nu in spatiul imbietor al unei manastiri, ci chiar in infernul unei celule de la Aiud…

Gasim aici o infatisare necomplezenta a realitatii razboiului duhovnicesc in toata cruzimea lui, care nu cruta nici pe cei mai sfinti oameni si nici locurile unde suferinta este cea mai grea. Sunt aratate in amanunt ispitele specifice vietuirii in comun si atacurile tipice pe care le indura oamenii cu adevarat hotarati sa vietuiasca duhovniceste, dar este reliefata si cununa de biruinta pe care Dumnezeu le-a daruit-o. Vom afla cui spune Ioan Ianolide ca i s-a datorat in cea mai mare masura aceasta biruinta si pe ce cai au biruit ispitele. Este o istorisire cu adevarat filocalica si o lectie duhovniceasca de mare pret pentru orice crestin angajat in razboiul nevazut si pentru orice comunitate, cat de mica, de suflete care aleg sa duca impreuna lupta intru Hristos: Continuare »

10 Comentarii »

“15 mai 1946

“Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. (…) Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre! Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Vă spun atât: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie! (…) Cine împlineşte cuvântul lui Hristos realizează Maximum, Totul!”

28 mai 1946

“E zădărnicie multă în lumea asta pământească dar sunt atât de minunate darurile lui Dumnezeu sădite în sufletul omului, încât cu bucurie accepţi gândul morţii – căci moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice. Continuare »

9 Comentarii »