Război întru Cuvânt

“Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze“.

Aceste cuvinte le-a spus Domnul cand fariseii necredinciosi voiau, prin sicanele lor, sa-l impiedice a lucra BINELE (adica “lucrarile Tatalui”)… in zi de sambata. Si nu numai ca incercau sa-L impiedice, dar Il denigrau, incercau sa-L compromita pentru asta, Il numeau “om pacatos“, ba chiar ziceau de El ca “are demon“.

Mereu in istoria lumii fariseismul (nemuritor pana la sfarsitul timpului) a cautat “nod in papura”, s-a agatat si se agata de detalii “procedurale”, de litera legii sau de alte amanunte formale, exterioare ca sa zadarniceasca, sa denigreze, sa puna piedici, sa hartuiasca lucrarea binelui in lume. Aceasta i se intampla si Cuviosului Parintelui nostru Seraphim Rose, care avea parte de numeroase hartuieli din partea unor frati care ar fi trebuit sa-i fie alaturi in misiunea (comuna, credea el) a marturisirii credintei ortodoxe in spatiul american. De aceea, la un moment dat, indurerat, el ii scria ucenicului sau, Alexey Young, care risca si el descurajarea (“sindromul stingerii” – il mai numea el) din aceasta cauza:

“Vai, vai, agitatie si pizma din toate partile! Singura solutie e sa nu le dai atentie, sa uiti totul si sa-ti vezi de treaba. (…) Patimile proprii cintaresc mai greu decit constiinta sarcinii comune care ne sta înainte. Dar cred ca lucrul acesta e unul din efectele sindromului “convertitului nebun”! Oricum, sa facem noi ceea ce putem cit mai este timp!(…) Patimi marunte peste tot… Singura noastra speranta e sa fim simpli si încrezatori, continuind sa mergem înainte“.

SF. NICOLAE VELIMIROVICI talcuia si el acest verset din Evanghelia vindecarii orbului din nastere:

“Dupa moarte, nimeni nu poate sa mai savârseasca nici o lucrare care sa-i fie de folos lui în lumea aceea sau, cu nici un chip, nu poate sa-si mai îmbunatateasca soarta în lumea aceea. Dupa moarte, nimeni nu poate sa câstige vreun fel de pretuire de la Dumnezeu; nici macar un sfânt nu poate dobândi pretuire mai mare decât aceea pe care o are deja, caci meritul se dobândeste numai în aceasta viata. Bogatia duhovniceasca, ori pierzarea duhovniceasca se dobândeste numai aici pe pamânt. Asadar aceste cuvinte ale Mântuitorului: “vine noaptea, când nimeni nu poate sa lucreze“, nu trebuie talmacite ca o expresie a starii Sale la moarte sau dupa moarte, ci ca o atentionare grea si potrivita a lumii”.

5 Comentarii »