Război întru Cuvânt

Fragment din Omilia V la Epistola catre Romani, Sf. Ioan Gura de Aur:

Text preluat de AICI

Dacă am iubi pe Hristos, precum ar trebui să-L iubim, am şti că este mai rău decât gheena de a supăra pe Cel iubit, şi fiindcă nu-L iubim, de aceea nici nu ştim mărimea pedepsei. Aceasta este cauza pentru care eu plâng şi jelesc, căci ce nu a făcut Dumnezeu ca să fie iubit de noi? Ce mijloc n-a întrebuinţat? Ce n-a trecut cu vederea? L-am batjocorit fără ca El să ne nedreptăţească cu ceva, ci din contră, bine facându-ne şi încărcându-ne cu mii de bunătăţi; am fugit de El, îndemnându-ne şi ispitindu-ne în toate părţile, şi nici aşa încă nu ne-a pedepsit, ci a alergat însuşi El, şi ne-a prins fugind, dar noi ne-am smucit din braţele Sale şi am trecut în acelea ale diavolului; şi nici aşa El nu S-a depărtat cu totul de noi, ci a trimis ca să ne roage mulţime de prooroci, de îngeri şi de patriarhi, dar noi nu numai că nu am primit solia, dar am şi batjocorit pe trimişi.

Continuare »

18 Comentarii »

Continuam publicarea textului despre impostorii mistici, cu o analiza care pune in evidenta, odata in plus, specificitatea impostorului – el nu este un eretic, el nu va combate fatis credinta, ci va face tot posibilul sa para ca un drept. Nu altfel va fi si Antihristul… pana la momentul adeveririi lucrarii sale.

AICI, prima parte a textului semnat de Ioan Gandu

Continuarea:

“Impostorul nu este un mistic. In chip cu totul greşit a fost încadrat de către unii în această categorie. Nu e nici mistic, nici mistic fals. E impostor, pur şi simplu. E şarlatan. Şmecher. Farseur. Mistificator. Continuare »

Nu exista comentarii »

Precizam ca prezentul text, obtinut de la un parinte din Bucuresti, este semnat de dr. Ioan Gandu, si apartine in mod integral (deci inclusiv cu notele din interiorul textului) semnatarului:

„Impostorul mistic, care e de fapt un mistificator, pentru că se foloseşte de o tehnică spirituală exterioară, cu aparenţe de autenticitate, umblă cu Scriptura în mană, cu ajutorul căreia câştigă, pentru scopuri personale, buna credinţă a celor cu care vine în atingere. Acesta nu este «mistic» decât pentru alţii. Continuare »

1 Comentariu »

Vom reda mai jos talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur la Fericirile din Evanghelia dupa Matei. Daca unii au drept reguli de conduita Coduri ale bunelor maniere, daca unii se conduc dupa tabuurile pre-stabilite de micul “trib” din care fac parte, daca unii invata pe de rost carticele “catehetice” revolutionare, prin care invata sa cucereasca si sa domine lumea, noi, crestinii, avem ca adevar curatitor si mantuitor poruncile pe care Hristos Domnul ni le-a daruit.

Nu exista, asa cum subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur, invataturi si porunci care sa contrarieze, sa socheze si sa starneasca impotriviri mai mari decat aceste cuvinte ale vietii celei vesnice: Continuare »

7 Comentarii »

“Pe zidurile catacombelor din Roma se poate intalni uneori imaginea pictata a unei femei care se roaga, numita Orans. Priveste spre cer, are mainile ridicate si palmele deschise. Aceasta este una din cele mai vechi icoane crestine. Sa fie aceasta reprezentarea Maicii Domnului, a Bisericii sau a sufletului care se roaga? Sau toate trei deodata? Oricum ar fi interpretata, aceasta icoana zugraveste o atitudiine crestina de baza: cea a invocatiei sau epiclesis, a chemarii sau a asteptarii Duhului Sfant.

Continuare »

Nu exista comentarii »

• “Cel ce a gresit dupa botez, vadit lucru, este dezbracat de Hristos, a pierdut imbrcamintea intru El si trebuie ca zi si noapte, cu credinta, cu post si cu lacrimi, sa ceara o noua imbracaminte in haina dreptatii lui Hristos. Hristos nu-i paraseste pe unii ca acestia cu totul, dar ii face sa-si simta goliciunea si-i misca sa se roage cu smerenie ca sa li se intoarca darul infranarii de la pacate. Cel ce nu este imbracat in Hristos nu poate implini poruncile lui. Sa ne rugam dar lui Hristos – singura noastra nadejde – ca sa ne izbaveasca de ranile patimase, sa ne sfinteasca simturile si sa ne invete pocainta si smerirea inimii. Leacul si tamaduitorul firii noastre slabite si bolnavicioase sunt Biserica si Domnul nostru Iisus Hristos. Daca El nu va intra in suflet si nu va imparati intr-insul in viata de acum, sufletul nu se va insanatosi si nu va avea nici o nadejde sa intre in Imparatia cerurilor (…) Dumnezeu ii invie din moartea duhovniceasca pe cei ce cred in Hristos inca din viata de acum. Ca semn al acestei invieri slujeste harul Sfantului Duh, pe care il da sufletului oricarui crestin, ca si cum i-ar da un alt suflet.Orice suflet crestin de aceea se si numeste credincios [duhovnicesc, n.n.], pentru ca i s-a incredintat Sfantul Duh al lui Dumnezeu. In trupurile unor asemenea oameni Domnul Iisus Hristos coboara din cer ca intr-un mormant, se uneste cu sufletele lor, pe care le invie din moartea duhovniceasca si carora le daruieste o vedenie harica a slavei acestei invieri”. (Sf. Simeon Noul Teolog);
• “Inainte de plans si de lacrimi, nimeni sa nu ne amageasca cu vorbe desarte (Efeseni V, 6), nici sa nu ne amagim pe noi insine. Caci inca nu este in noi pocainta, nici adevarata parere de rau, nici frica de Dumnezeu in inimile noastre, nici nu ne-am invinovatit pe noi insine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea judecatii viitoare si a chinurilor vesnice. Caci daca ne-am fi invinovatit pe noi insine si am fi dobandit acestea si am fi ajuns la ele, indata am fi varsat si lacrimi. Iar fara de acestea, nici invartosarea inimii noastre nu se va inmuia vreodata, nici sufletul nostru nu va dobandi smerenie, nici nu vom izbuti sa ne facem smeriti. Iar cel ce nu s-a facut astfel, nu se poate uni cu Duhul Sfant. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin curatie, nu poate sa ajunga la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic sa se invete tainic virtutile smereniei” (Sf. Simeon Noul Teolog); Continuare »

24 Comentarii »

• Noi suntem în al VIII-lea veac. În al VIII-lea veac zice că or să fie mari greutăti si mari schimbări în lume, spre răutatea si spre dărâmarea vietii sufletesti si duhovnicesti. Eh! Fiindcă Bunul Dumnezeu a orânduit ca să fim crestini ortodocsi, multi-putini, să nu ne depărtăm de poveţele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfintilor Părinti cei îndumnezeiti si să sperăm că o să căpătăm mântuirea.
• Se vor schimba multe în scurt timp cu ecumenismul, se vor schimba multe în Biserică. Dar ce va fi mai rău, se vor face partide în Ortodoxie. Unii cu ecumenismul, cu Papa, cu schimbări, alţii împotrivă. Vor fi schimbări mari în Ortodoxie şi duşmanii ei vor spori. Atunci când Ortodoxia nu va mai fi la înălţime, atunci va veni antihristul. Până atunci nu va putea împărăţi el. Noi să ne ţinem de Adevăr, care este Ortodoxia, şi de sfaturile Bisericii cu cele şapte sfinte soboare ecumenice. Continuare »

41 Comentarii »

Fiecare dintre noi poate sa-si repete cuvintele descoperite Sf. Imparat Constantin: „Intru semnul Crucii voi birui!”. Revelatia sa va ramane actuala si pentru crestinii vremurilor din urma. Dupa cum Hristos a invins moartea, dupa cum Constantin a biruit paganismul, si noi suntem chemati ca, intru acest semn, sa depasim toate oprelistile care ne despart de Dumnezeu. Continuare »

3 Comentarii »

Astăzi Biserica Ortodoxa prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, maica sa, pe care îi numeşte „asemeni cu apostolii”.

Pentru Biserică, Împăratul Constantin înseamnă primul conducător care nu numai că încetează prigonirile împotriva creştinilor (care erau duse cu paroxism nu mulţi ani înainte de domnia lui) dar şi încurajează practic creşterea Bisericii, dând acesteia înapoi toate proprietăţile luate de prigonitori, construind multe biserici, acordând regimuri fiscale îngăduitoare şi multe fonduri. Pe scurt, s-ar putea spune că este o etapă istorică de mare impunere a Bisericii.

Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este datorată deschiderii sincere a împăratului faţă de semnul Crucii, arătat lui înaintea unei mari şi cruciale bătălii: Εν Τουτω Νικα ( „Întru acest semn vei birui”). Împăratul nu a ezitat să îşi însemne oştile sale cu semnul crucii, deşi pentru majoritatea soldaţilor acesta era un semn de „piază rea”, pentru ca semnifica crucea, instrument de osândă încă folosit.

Dragostea împăratului pentru Crucea lui Hristos l-a făcut să încurajeze şi să urmrărească îndeaproape înflorirea Bisericii. Asemeni, evlavioasa sa maică, Sf. Elena, a mers la Ierusalim, unde a găsit cu adevărat Sfânta Cruce a lui Hristos, pe care Acesta a fost Răstignit.

Cu toate acestea, deşi la o privire superficială ne putem încânta de victoria istorică a Bisericii, lucrurile nu au stat întocmai aşa. Aşa-zisa victorie a Bisericii pe plan istoric, adică recunoaşterea oficială a cultului, încurajarea înfloririi, favorizarea creştinilor, a fost însoţită de cea mai otrăvitoare muşcătură a Vrajmaşului din Trupul Bisericii – răspândirea ca un cancer a arianismului.

Continuare »

Nu exista comentarii »

Parintele Miron Mihailescu – scurt fragment din cartea “Vorbeste Dumnezeu“, Editura Christiana, 2005:

“In biserica noastra am inceput o lucrare pe care oamenii au primit-o, venind constant la Sfanta Impartasanie. Am simtit ca aceasta lucrare poate avea loc in suflete, daca se atrage atentia asupra valoriii ei in modul cuvenit. Oamenii au inteles-o si s-au facut partasi. Ei au multa sensibilitate, dar, din pacate, noi ii tratam uneori ca pe niste paralitici. Trebuie facuta, cu toata seriozitatea, incercarea de a patrunde in inima lor. Dupa ce s-a convins ca, in Taina Spovedaniei, noi vorbim direct cu Dumnezeu, omul vine si-mi spune ce are pe suflet, cu teama si infiorare. Nu le dau canoane asa cum se obisnuieste, pentru ca ceea ce le cer eu insistent socotesc a fi, totodata, cel mai greu, dar si cel mai frumos canon: Continuare »

2 Comentarii »