Continuarea materialului despre invatatura Arhiepiscopului Averchie:

Ce se înţelege prin “Antihrist”?

singur_ortodoxia1.jpg

“Ar fi de spus câteva cuvinte despre ce înţelegea Arhiepiscopul Averchie când vorbea de “Antihrist”, pentru că îl vedea pe Antihrist în chip duhovnicesc, fără alt senzaţionalism de tip apocaliptic. Pentru a-l recunoaşte pe Antihrist şi ceea ce încă de acum îi pregăteşte venirea, trebuie privit dincolo de ceea ce pare bine şi rău, drept şi nedrept. Trebuie înţeles principiul care stă în spatele lui Antihrist, care este principiul imitaţiei a tot ce aparţine lui Hristos. Din moment ce numele lui înseamnă “cel care se află în locul lui Hristos” sau “seamănă cu Hristos“, Antihrist va fi încercarea ultimă şi cea mai înşelătoare a Satanei de a “copia” creştinismul, de a face o nouă formă lumească din el.

“Antihrist va veni”- scria I.M.Kontzevich – “…nu ca un ateu convins sau ca un epigon al ateismului, bolşevismul, de vreme ce ultimul a arătat lumii toate ororile care au rezultat din ateism”. Ci, mai degrabă, cum spunea Sf. Efrem Sirul,

“va veni ca un fur, astfel încât să-i înşele pe toţi: va fi umil, blând, va urî (cum va spune el însuşi) răul, va dispreţui pe idoli, va fi evlavios, bun, iubitor de săraci, foarte frumos, ferm şi milostiv cu toţii. Va preţui mai ales poporul evreu, de vreme ce eveii îi vor aştepta venirea. Şi pe lângă toate acestea, va arăta semne şi minuni şi privelişti înfricoşătoare cu o mare putere; şi va utiliza mijloace viclene să placă tuturor, aşa încât oamenii să-l iubească imediat. Nu va lua mită, nu va vorbi cu mânie, nu va avea o înfăţişare tristă, ci cu o înfăţişare împodobită va înşela lumea, până va deveni Împărat“.

Cu acest tip de înţelegere filozofic şi patristic a realităţii lui Antihrist, Arhiepiscopul Averchie a înţeles că nu trebuie neapărat să trăieşti atunci când el va domni pentru a-l urma (în sens figurat şi totuşi foarte real). Unii pot fi atraşi de ceea ce Antihrist reprezintă – falsificarea creştinismului – de ceea ce au în comun cu el: absenţa interioară a lui Hristos. Scopul a tot ceea ce oferă Hristos este de a-i pregăti pe oameni pentru Împărăţia Sa cea Cerească, în timp ce scopul lui Antihrist este să lege cât mai bine posibil pe oameni de acest pământ. Această diferenţă, deşi foarte simplă şi clară, poate să fie observată cu dificultate, de vreme ce Antihrist însuşi – ca mulţi din predecesorii săi – va fi în aparenţă foarte “duhovnicesc”, legând pe oameni de cele pământeşti prin chiar manifestarea exterioară a lucrurilor menite să-i ducă în rai. Imitarea creştinismului va fi observată doar de aceia care au păstrat o “simţire” despre ceea ce este intrinsec lumesc şi stricăcios şi ceea ce este ceresc şi veşnic.

“Apostazia” de care vorbea Arhiepiscopul Averchie este chiar pierderea acestui discernământ şi acestei dorinţe. Din nou, Sf. Efrem Sirul scrie că, atunci când va veni într-adevăr Antihrist nu va fi văzut aşa cum este de fapt de cel “care are în minte vicleniile acestei lumi şi iubirea de cele pământeşti… cel care este totdeauna prins de grijile acestei lumi, chiar de va auzi nu va crede şi va dispreţui pe cel care va spune aceste lucruri. Dar drepţii vor fi întăriţi, pentru că ei au dispreţuit toate grijile acestei vieţi“.

Un creştinism fără “sare” este plin de lumescul care se pretinde duhovnicesc. Şi să-i acorzi creştinismului atributul de lumesc, înseamnă să-l faci vulnerabil la chemarea lui Antihrist”.

parousia-icon.jpg

CITITI SI PRIMELE DOUA PARTI:

***

24 Comentarii »