Fragment din: “Semnele sfirsitului lumii”

serafimrose2.jpg

de parintele Serafim Rose

Tot cuvantul parintelui Serafim despre Semnele vremurilor – aici.

  • “În primul rând, trebuie sa aflam ce se întelege prin sintagma „semnele vremurilor.” Expresia vine direct din Evanghelie, din cuvintele Mântuitorului de la Matei 16: 3. Hristos le spune fariseilor si saducheilor care au venit la El urmatoarele: Fata cerului stiti s-o judecati, adica cum va fi vremea, dar semnele vremilor nu puteti? Cu alte cuvinte, El le spune ca aceasta nu are nimic de-a face cu stiinta, sau cu cunoasterea locului nostru în aceasta lume sau altceva de acest gen. Este o întrebare de tip religios/religioasa. Studiem semnele vremurilor pentru a reusi/fi în stare sa-L recunoastem pe Hristos“.
  • “Domnul le spunea fariseilor si saducheilor ca un neam viclean si desfrânat cauta evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea îngerilor care alunga stapânirea straina a romanilor si alte lucruri de acest fel. Hristos le spune ca acest fel de semne nu se vor da. Un neam viclean si desfrânat cauta astfel de semne…, dar cei curati cu inima cauta ceva mai duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur ca este nu este lucru mic ca un om, care era si Dumnezeu, sa stea trei zile în mormânt. Astfel, din cuvintele Mântuitorului, aflam ca nu trebuie sa umblam dupa semne spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti, înlauntrul nostru. De asemenea, trebuie sa priveghem fiind atenti la acele lucruri, care, dupa Scriptura, sunt trecatoare“.
  • Daca vrem sa avem o interpretare autentica a semnelor vremurilor, primul lucru pe care trebuie sa-l stapânim este o temeinica cunoastere ortodoxa. Adica o cunoastere a Sfintei Scripturi, atât a Noului cât si a Vechiului Testament (dar nu prin constatari ale „bunului simt,” ci conform modului prin care Biserica a intrepretat-o); o cunoastere a scrierilor Sfintilor Parinti; o cunoastere a istoriei bisericesti; o familiarizare cu ereziile si erorile care au atacat adevarata întelegere a dogmelor si mai ales a semnelor vremurilor din urma de catre Biserica. Daca nu avem o întemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregatiti si tulburati. Este exact ceea ce ne spune Domnul: sa fim fim pregatiti, sa fim gata. Daca nu avem avem aceasta întelegere de baza, nu ne vom afla pregatiti, drept care vom rastalmaci semnele vremurilor“.
  • “Cel mai important lucru pe care cineva îl poate dobândi în urma îndeletnicirii cu asemenea tip de literatura, este virtutea numita discernamânt. Atunci când avem în fata doua fenomene care pare sa fie exact la fel/asemanatoare sau întrucâtva similare unul cu cealalalt, virtutea discernamântului ne îngaduie sa vedem care dintre ele este adevarata si care este falsa: care dintre ele are duhul lui Hristos si care duhul lui Antihrist. Însasi firea lui Antihrist, cel ce voieste a fi ultimul mare conducator al lumii si ultimul dusman al lui Hristos, este de a fi anti-Hrist – iar ‚anti’ nu înseamna numai ‚împotriva’ ci si ‚imitatie a, în locul.’ Antihristul, dupa cum spun toti Sfintii Parinti în scrierile lor despre el, va fi cineva care-l va imita pe Hristos, adica care încearca sa-i amageasca pe oameni aratându-se pe sine ca fiind Hristos întors pe pamânt. De aceea, daca cineva are vreo conceptie neclara despre Crestinism sau citeste Scripturile în „lumina” propriilor sale opinii (iar opiniile proprii nu pot veni decât din “vazduh” (aer – nota mea – in sensul de “aerul vremii“, “opinia publica“, “gura lumii“), care “vazduh” numai crestin nu este acum), atunci acesta va ajunge la concluzii deosebit de anti-crestine. Vazând figura lui Antihrist, acesta va fi amagit sa creada ca el este Hristos”.
  • “Urmeaza acum semnul urâciunii pustiirii si toate cele legate de Templul din Ierusalim. Pentru prima data în istorie, acesta a devenit o posibilitate reala. Reconstruirea Templului a fost încercata o singura data în secolul IV. Cunoasterea acestui aspect este un foarte bun exemplu al modului cum ne poate lumina lectura istoriei Bisericii. În secolul IV avem mai multe izvoare care o mentioneaza: Sf. Chiril o mentioneaza, precum si alti istorici ai timpului. Iulian Apostatul, ca unul care si-a facut o pasiune din a rasturna Crestinismul, a hotarât ca, deoarece Hristos a profetit ca nu va ramâne piatra pe piatra din Templu, daca el ar reconstrui Templul, ar dovedi ca Hristos este un impostor si, astfel, pagânismul ar fi revigorat. Astfel ca a purces cu tot diandinsul la invitarea iudeilor înapoi în Ierusalim, care au început reconstruirea Templului cu binecuvântarea lui Iulian Apostatul. Ei construiau câte putin în timpul zilei, iar doua zi dimineata, când veneau din nou, toate pietrele erau la pamânt. Au încercat din nou, iar din pamânt au început sa iasa mingi de foc. Toti istoricii s-au pus de acord în privinta acestui episod. Numai istoricii rationalisti moderni, vazând ca nu se pot nega cu nici un chip textele si ca ceva tot s-a întâmplat, au început sa afirme lucruri de genul: „Trebuie sa fi dat de petrol,” sau „de vreun canal/punga de gaze.” Era limpede ca a fost o minune a lui Dumnezeu care se împotrivea construrii templului, deorece nu era timpul – Templul urma sa fie construit numai la sfârsitul lumii. Oricum, încercarile lor au esuat, ei renuntând în final la lucrare. Din cele câteva pietre care au ramas, nici una n-a ramas pe cealalta. Astfel ca proorocia s-a împlinit în vremea lui Iulian Apostatul. Dar acum, începând cu 1967, locul pe care a fost asezat Templul este în mâinile evreilor. De aceea, pentru prima data devine foarte posibil ca Templul sa fie construit. Singurul lucru care sta în calea evreilor este marea moschee a musulmanilor de acolo. Daca aceasta va fi distrusa, este foarte probabil ca dupa aceasta va urma un razboi. Numai începând cu anul 1948 a putut exista un stat separat al evreilor în Tara Sfânta. Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredinciosi. El se va apropia întâi de iudei, apoi de întreaga lume prin evrei; iar ramasita credincioasa a evreilor se va converti la sfârsit la Crestinism numai dupa ce vor avea loc toate acestea. Astfel ca acest semn al Templului este unul foarte mare/de proportii. Când vedem ca Templul este pe cale de a fi construit, atunci vom sti ca timpul este aproape, fiindca acesta este hotarât a fi chiar unul dintre semnele sfârsitului. Desigur ca pâna acum nu s-a construit nimic, dar circula tot felul de zvonuri conform carora s-au facut unele planuri, ca se aduna pietrele etc. Este clar ca evreii se gândesc la el”.
  • “Un alt semn este faptul ca atunci când va veni, Antihrist trebuie sa fie si conducatorul lumii, iar acest lucru s-a facut posibil numai în vremurile noastre, adica ca un om sa poata conduce întreaga lume. Toate imperiile de pâna acum au putut domni doar asupra unei parti din lume, iar înaintea dezvoltarii mijloacelor de comunicare moderne, era cu neputinta ca un singur om sa domneasca peste o lume întreaga. Mai mult decât atât, odata cu dezvoltarea comunicatiilor, cu bomble atomice si cu armamentul sofisticat, posibilitatea unei catastrofe mondiale devine de acum tot mai probabila/mai mare ca niciodata. Este evident ca urmatorul razboi va fi cel mai distrigator din istoria omenirii, si probabil ca va pricinui, în primele lui zile, mai multe stricaciuni decât au fost în toate razboaiele din istorie. Pe lânga bomble atomice mai sunt diferitele arme bacteriologice utilizate în rapândirea epidemiilor printre oameni, gaze otravitoare si alte tipuri de inventii fantastice ce pot fi folosite într-un razboi total. De asemenea, faptul ca toti locuitorii lumii se afla într-o legatura mai strânsa ca niciodata, înseamna ca în momentul în care într-o tara va veni o catastrofa de proportii – o strâmtorare sau ceva de acest gen – atunci tot restul lumii va fi afectat. Am vazut ceva asemanator în anii 1930, când a avut loc Marea Cadere Economica [Great Depression] din America ale carei urmari s-au resimtit si în Europa. Este evident ca în viitor se va întâmpla ceva mult mai rau. Daca o tara va suferi de foame sau daca în Canada, Australia, America sau Rusia se pierde o recolta – cele patru tari care asigura hrana multor populatii – imaginati-va prin ce suferinta va trece o lume întreaga”.
  • Când te afli în pozitia de prigonit, Hristos este cu tine, pentru ca suferi pentru El. Iar când esti în afara, atunci nu este sigur daca e posibil sa te mai întorci în acea pozitie. Începi sa te întorci la întelegerea omeneasca. Când te afli acolo nu ai pe nimeni pe care sa te poti bizui, drept care ai nevoie de Hristos. Daca nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Când esti afara, începi sa devii calculat, sa te încrezi în tine, pierzându-l astfel pe Hristos”.

Legaturi: