LAZARE, suflete, VINO AFARA!
- Invatatorul este aici si te cheama!
- Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum? – cu o talcuire a invierii lui Lazar facuta de parintele Rafail Noica
- Anghelos – Axionul din Sambata lui Lazar.mp3
AUDIO:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
LAZAR, ADICA EU
In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a suficientei, a indreptatirii, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare: “Lazare, vino afara!“, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din inchistarea egoismului, a trufiei noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile duhului lumesc si de complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor noastre.
Noi de multe ori stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi… putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara!
Dar nu cumva am inceput sa ne iubim mormantul, pestera, fâşiile care ne leaga strans de pamant? Nu cumva noi ne si tinem strasnic de piatra pe care El vrea s-o ridice de pe noi? Nu cumva a inceput sa ne placa insusi mirosul putreziciunii noastre? Poate ca si pocainta noastra ajunge sa fie “estetizata” si “intelectualizata” si sa ajungem ca “estetismul” si “cerebralismul” sa ne imbratiseze pervers si propria moarte?
Multi dintre noi, “produse” ale unei civilizatii emancipate de sub randuielile simplitatii, “produse” ale unei culturi foarte “destepte” si prea putin intelepte, ratacim printre cuvinte, teorii si imagini… si cu ele ne amagim ca traim, cu ele ne facem suportabila moartea sufletului, cu toate miasmele ei. Riscul pentru noi, “oamenii de teorie” (cum ne numea p. Arsenie Boca) este sa fim un fel de bolnavi de cancer, care nu (mai) cauta vindecarea, ci care sunt pasionati doar de a-si investiga, radiografia si analiza cat mai minutios tumoarea. Cu doctorul Providential langa noi, preferam aceasta voluptate morbida a complacerii…
„Lazare, suflete, vino afara din tine! Vreau sa-ti dau Viata cea adevarata, nu te narcotiza cu surogate! Vino la Mine, Cel singur Viu!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Am dificultati in a intelege urmatoarele pasaje din pericopa invierii lui Lazar:
“Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.” (Ioan, 11, 8-16).
Inteleg nedumerirea ucenicilor precum si neintelegerea Sf. Ap. Toma. Nu inteleg insa raspunsul Mantuitorului dat la prima intrebare precum si aceasta fraza – Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo.
Nu stiu raspunsul la prima intrebare. La a doua e o greseala de topica, am impresia, in aceasta versiune a traducerii. Nu am la mine versiunea mai recenta, dar cred ca e vorba de faptul ca Mantuitorul poate sa-i incredinteze pe ucenici de minunea invierii lui Lazar cu atat mai bine cu cat ei, impreuna, au fost departe de Lazar si nimeni nu poate suspecta vreo “inscenare”, minunea e cat se poate de veridica.
Pentru cei ce stiu franceza, cateva indicii pot fi gasite in acest fragment de omilie la Ev. dupa Ioan a Sf. Ioan Gura de Aur:
“Mais que répondirent les disciples? « Il n’y a qu’un moment que les Juifs vous voulaient lapider, et vous retournez chez eux (8)?». Ils craignaient effectivement pour leur Maître, mais beaucoup plus pour eux-mêmes, étant encore bien imparfaits. C’est pourquoi, Thomas tout tremblant de peur, dit : « Allons-y aussi, nous, pour mourir avec lui (16) », car il était plus faible et plus incrédule que les autres apôtres.
Mais faites attention à la manière dont Jésus-Christ les fortifie par ces paroles : « N’y a-t-il pas douze heures au jour ? » Il fit cette réponse, ou pour montrer que celui qui ne se sent coupable d’aucun péché, ne doit rien craindre; mais que celui qui a fait le mal, sera puni (de sorte que nous n’avons rien à craindre, nous qui n’avons rien fait qui mérite la mort); ou bien voici ce qu’a voulu dire Jésus-Christ : Celui qui voit la lumière de ce monde est en sûreté: or, s’il est en sûreté, celui qui est avec moi, s’il ne me quitte, pas, l’est beaucoup plus. Il les rassura par ces paroles, et leur fit connaître la raison pour laquelle il fallait faire ce voyage. Et leur ayant ensuite déclaré qu’ils n’iraient point à Jérusalem, Mais à Béthanie, il dit : « Notre ami Lazare dort, mais je m’en vais l’éveiller » ; c’est-à-dire, je ne vais point disputer et combattre une seconde fois avec les Juifs, mais je vais éveiller notre ami. « Ses disciples lui répondirent: Seigneur, s’il dort, il sera guéri ». Ils avaient leur intention en lui faisant cette réponse, c’était de le dissuader d’y aller. Vous dites, répondirent-ils, qu’il, dort? Rien ne vous oblige donc d’aller là. Toutefois Jésus-Christ n’avait dit : « Notre ami », que pour faire voir la nécessité de ce voyage.
Mais comme ils montraient peu de bonne volonté, il leur dit enfin: « Lazare est mort». Le Sauveur avait donc dit d’abord par modestie, et pour qu’il ne parût ni faste, ni ostentation dans ce qu’il allait faire : « Notre ami Lazare dort », mais comme ils ne le comprenaient pas, il ajoute : « Lazare est mort, et je me réjouis à cause de vous». Pourquoi à cause de vous? Parce qu’en étant éloigné, je vous l’ai prédit : ainsi, lorsque je le ressusciterai, vous ne pourrez nullement douter de la vérité du miracle…
http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/chrysostome/jean/064.htm
Offtopic:
v-as fi scris la rubrica de “contact” dar, uitandu-ma mai bine, am observat ca nu aveti asa ceva. de fapt doresc sa va rog sa schimbati in blogroll link-ul catre site-ul http://www.misiune-ortodoxa.ro caci este scris gresit. mai trebuie un slash, adica in loc de http:/www.misiune-ortodoxa.ro sa fie http://www.misiune-ortodoxa.ro
Va multumesc anticipat si, daca aveti timp, adaugati-va acest blog si in directorul ortodox de la http://www.rom-art.com
Hristos a inviat!
Iti multumim tare mult, frate Marius! Am facut ceea ce ne-ai rugat si propus. Ne cerem iertare pentru transcrierea initial gresita a linkului catre siteul fratiei tale!
Cei doi care ne ocupam de acest blog suntem destul de incepatori in ale internetului. Nu stim cum sa facem si o sectiune de “contact”, care, intr-adevar, ar fi necesara.
Doamne, ajuta!
Ati corectat problema cu totul 🙂 ca la mine acum nu mai apare nici un link din cele enumerate pana mai deunazi.
Cat despre rubrica de contact, modificati pagina “About” deja existenta sau creati o noua pagina statica, “Contact”. In configuratia de pe wordpress.com nu se permite formular de contact (pentru a se evita spamul banuiesc), insa puteti aminti o adresa de email acolo, pe pagina statica, ceva de genul “contact [at] domeniu [punct] ro”. E doar o sugestie…
Daca achizitionati un nume de domeniu va pot ajuta, daca aveti nevoie, cu o configurare de blog.
In rest treaba e buna, Doamne ajuta!
M-am uitat cu atentie sa vad cine a postat; nu mica mi-a fost mirarea sa vad ‘Gandule’ modul suprinzator de subtil (ce a aprins un beculet in mintea mea)in explicarea unei patimi – nu mici – dar ‘usor’ perverse tocmai prin insesizabil la o prima vedere ce duce la acceptarea unei pozitii sufletesti incorecte, neoneste atat fata de noi insine cat mai ales fata de Dumnezeu preferand “sa ne iubim mormantul, pestera, fâşiile care ne leaga strans de pamant” pocainta noastra sa fie uneori doar “estetizata” si “intelectualizata” riscand sa ramanem DOAR “oamenii de teorie” preocupati doar de investigatie, radiografiere si analiza. Stralucit comentariu: a mai ridicat o caramida din zidul din fata mea: mi-a mai descoperit o fateta pe care nu mi-o recunosteam, nu ma credeam stapanita de ea.
Draga frate, ( cuvant )
Poti gasi un raspuns in scrierile lui Niculae Steinhardt, monahul de la Rohia, evreu trecut la Ortodoxie din dragoste pentru Dumnezeu cel viu.
Si Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo
Mare taina ascunde exprimarea aceasta. Ca de ar fi fost acolo si toti ar fi vazut ar fi fost un element banal. Clar – A fost – L-am vazut. Nu implica credinta, implica doar ratiunea. Hristos a venit sa ne intareasca CREDINTA nu ratiunea. Credinta este cea care este cautata de Bunul Dumnezeu. In toate Evangheliile cuvantul Domnului este acelasi – Dupa credinta ta fie, Ii spune Domnul sutasului, si mai ales femeii canaanence – Mare este credinta ta femeie! Ce lauda mai mare poti afla de la Domnul cel Sfant decit sa-L auzi spunandu-ti Mare este credinta ta!
De aceea este important sa CREDEM in Domnul cu sufletul deschis si nu cu ratiunea, sa fim nebuni intru Hristos daca altfel nu se poate, daca a-L urma pe Dumnezeu inseamna a sparge conventiile unei lumi caldute si suficiente, caci numai in Hirtos este viata adevarata.
Cu speranta ca lectura cartii Daruind vei dobandi iti va arata mult mai mult decit pot eu, nepriceputul, sa-ti spun acum, ma rog ca Domnul sa ne dea harul de a crede fara a vedea, caci asta este minunea cea mare care ne lumineaza sufletele.
Dumnezeu sa ne miluiasca