Război întru Cuvânt

Alaturi de Sambata lui Lazar, Duminica Intrarii triumfale a Mantuitorului in Ierusalim reprezinta “inceputul Crucii“. Stereotipul nostru mental care asociaza bucuria cu absenta suferintei este contrariat de aceasta sarbatoare: unde este triumful, unde este bucuria, ce se celebreaza acum, daca Iisus intra in Ierusalim pentru a fi rastignit? Cum de este primit ca un imparat Cel ce vine calare pe smeritul asin? Cum de I se striga “Osana!” Celui asteptat de catre mai-marii poporului pentru a fi ucis? Continuare »

1 Comentariu »

• Invatatorul este aici si te cheama!
• Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum? – cu o talcuire a invierii lui Lazar facuta de parintele Rafail Noica
• Anghelos – Axionul din Sambata lui Lazar.mp3
• Mormantul lui Lazar din Betania
• Evanghelia Invierii lui Lazar

LAZAR, ADICA EU

In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a suficientei, a indreptatirii, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare: “Lazare, vino afara!“, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din inchistarea egoismului, a trufiei noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile duhului lumesc si de complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor noastre.

Noi de multe ori stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi… putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara! Continuare »

15 Comentarii »

(Continuare din capitolul: Marturisirea Launtrica a Bisericii):

“Pentru ca Biserica noastră să fie cu adevărat Biserică a lui Hristos, Biserică sobornicească, trebuie cu adevărat să-şi împlinească acest obiectiv major în rândul oamenilor. Şi totuşi, care sunt mijloacele de împlinire a acestui obiectiv divino-uman? Încă o dată, mijloacele sunt ele însele divino-umane fiindcă un obiectiv divino-uman poate fi împlinit doar prin mijloace divino-umane, niciodată prin mijloace omeneşti sau prin oricare altele. Tocmai din acest punct de vedere Biserica se diferenţiază radical de orice este omenesc sau lumesc. Aceste mijloace nu sunt nimic altceva decât practici ascetice şi virtuţi divino-umane. Iar acestea pot fi practicate cum se cuvine doar de către asceţii divino-umani, purtători de Hristos. Virtuţile divino-umane există într-o înrudire organică. Fiecare îşi are izvorul în cealaltă, completându-se una pe alta. Continuare »

5 Comentarii »

Prezentam mai jos extrase preluate din cartea Fericitului Iustin Popovici, Viata in Hristos. Ascultand de sfatul Sfantului Igantie Briancianinov, precum si al Cuv. Serafim Rose, suntem incredintati ca impartasirea cu aceste perspective duhovnicesti contemporane asupra Bisericii, mantuirii, lumii de astazi sunt necesare pentru a putea supravietui atacurilor vrajmasului care, precum o caracatita, isi arunca punga cu cerneala veninoasa pentru a orbi prada inainte de a o prinde….

 ”MISIUNEA LĂUNTRICĂ A BISERICII NOASTRE

Propovăduirea credinţei ortodoxe

Este într-adevăr foarte greu ca viaţa veşnică să-şi croiască drum în sufletul omenesc – atât de strâmt – şi încă şi în mai îngustul trup omenesc. Aflaţi în spatele gratiilor, locuitorii acestui pământ se împotrivesc cu tenacitate împotriva a tot ceea ce vine din afară. Prinşi în temniţa timpului şi a spaţiului ei sunt incapabili – din pricina atavismului sau poate a inerţiei – să primească ceva ce vine de dincolo de timp şi de spaţiu, ceva care este veşnic. O astfel de invazie este socotită a fi o agresiune la adresa lor şi ei răspund prin război.

Omului, dat fiind faptul că el este atacat de “molia” timpului, nu-i place amestecul veşniciei în viaţa sa şi nu se poate adapta cu uşurinţă la o astfel de situaţie. El socoteşte adesea acest amestec a fi o insolenţă pur şi simplu de neiertat. Uneori ar putea deveni un rebel înrăit împotriva veşniciei, fiindcă aflat în faţa ei, el îşi observă propria sa micime; alteori, el simte chiar o ură cruntă faţă de ea fiindcă o priveşte printr-o prismă omenească, mult prea legată de pământ, mult prea lumească. Continuare »

8 Comentarii »

Cititi si:

• Sfanta ne-rusinare a implinirii Evangheliei lui Hristos
• Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu: “Aruncati in circul cu fiare”
• Parintele Proclu despre Biserica in cazul Tanacu: “E DE PLANS BISERICA!”

Ieromonah Savatie Baştovoi, Pentru cine bat clopotele la Tanacu? – fragmente – Ed Catisma, Bucureşti, 2007

1. Cercetaţi pe cei din temniţă, Prea Sfinţiţi episcopi!

Despre cazul Tanacu s-a vorbit atît de mult, încît totul s-a transformat într-un fel de telenovelă care nu se mai termină. Românilor le plac telenovelele. Chiar dacă le cunosc sfîrşitul, chiar dacă văd că joacă prost, grotesc, interminabil, românul conştiincios se aşază în faţa televizorului şi priveşte. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu. Românii au privit, au privit pînă au uitat că personajele din teleserialul Tanacu nu sînt actori, ci oameni ca şi ei. Cocoţaţi în fotolii, românii de la începutul mileniului trei, ca şi gloata din circurile romane de odinioară, se bucură de spectacolul crud în care Justiţia, după o îndelungată joacă de-a pisica şi şoarecele, reuşeşte să răpună un biet călugăr şi patru măicuţe. Din jilţul său, episcopul vicar de la Huşi îşi întoarce degetul mare în jos. Mulţimile scandează. Lupta s-a terminat. Continuare »

29 Comentarii »

ISAIA

Capitolul 58, 1-11

Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte?

Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul.

Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 43, 26-31

După ce a venit Iosif acasă, i-au adus în casă darurile ce aveau cu ei şi i s-au închinat cu feţele până la pământ. El însă i-a întrebat: “Cum vă aflaţi?” Apoi a zis: “E sănătos bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi? Mai trăieşte el oare?”

Iar ei au zis: “Tatăl nostru, robul tău, e sănătos şi trăieşte!” Şi Iosif a zis: “Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s-au plecat şi i s-au închinat.

Şi ridicându-şi Iosif ochii şi văzând pe Veniamin, fratele său de o mamă cu el, a zis: “Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus că-l veţi aduce la mine?” Iar ei au răspuns: “Acesta!” Şi a zis Iosif către el: “Dumnezeu să Se milostivească spre tine, fiule!” Dar s-a depărtat Iosif repede, pentru că inima sa ardea pentru fratele său şi căuta să plângă. Şi intrând în camera sa, a plâns acolo.

Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit şi stăpânindu-se a zis: “Daţi mâncarea!” Cap. 45, 1-6

Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat: “Daţi afară de aici pe toţi!” Şi nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraţilor săi, Plângând tare, şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon. Şi a zis Iosif către fraţii săi: “Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?” Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: “Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: “Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt. Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre. Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş.

Nu exista comentarii »

Pãcãtosilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, mostenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.

Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie!

Milostiveste-Te spre mine. Cã nu este cineva între oameni, din cei care au gresit, pe care sã nu-l fi întrecut eu cu gresealele.

Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tatã, urmând, suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu fata înapoi întorcându-te.

Binecuvâtarea lui Sem nu ai mostenit, ticãlosule suflete, si mostenire desfãtatã n-ai luat, ca Iafet în pãmântul iertãrii.

Fragment din Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul,

http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 26, 21

Că iată Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii lui. Capitolul 27, 1-9

În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil.

Şi se va zice în ziua aceea: “Vie cu vin bun, cântă! Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi şi noapte Eu o păzesc; Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi porni război împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi cu Mine să fie în pace!…”.

Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi şi cu roadele sale lumea o va umple. L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut ucigaşii lui? Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de răsărit. Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul iertării păcatului său. El a sfărâmat în bucăţi toate pietrele jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 9, 18-29

Iar fiii lui Noe; care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan. Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din aceştia s-au înmulţit oamenii pe pământ. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie. A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său.

Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi. Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.

Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr, A zis: “Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!” Apoi a zis: “Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă”.

Şi a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani şi apoi a murit.

Capitolul 10 Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s-au născut fii după potop.

Nu exista comentarii »