Război întru Cuvânt

ISAIA

Capitolul 3, 1-14

Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă, Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân; Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.

Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia. În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.

Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta. Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: “Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!”

Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui. Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău… Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui. Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui. Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi. Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său. Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: “Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre.”

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 2, 20-25

Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: “Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. Capitolul 3, 1-20

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” Iar femeia a zis către şarpe: “Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”

Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: “Adame, unde eşti?” Răspuns-a acesta: “Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”. Şi i-a zis Dumnezeu: “Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?”

Zis-a Adam: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: “Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat”.

Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: “Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.

Vezi AICI.

1 Comentariu »

PILDELE LUI SOLOMON

Capitolul 3, 19-34

Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi, Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi. Nu spune aproapelui tău: “Du-te şi vino, mâine îţi voi da!”, când poţi să-i dai acum. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău. Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui; Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape. Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har. Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 2, 11-21

Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi, Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî. Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului. Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre. Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite. Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ. Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt; Şi toţi idolii vor pieri.

Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul. În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor. Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 2, 4-19

Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; ier în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.

Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi ia zis: “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 2, 3-11:

Multe popoare vor veni şi vor zice: “Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.

El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!

Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam. Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.

Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor. Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta! Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi.

Nu exista comentarii »

PILDELE LUI SOLOMON

Capitolul 2, 1-22

Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra, Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială, Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău, Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară, Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu,

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea; El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii; El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe.

Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui. Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău, Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,

Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună, De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate, Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.

Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei, Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad; Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.

Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi, Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el; Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.

Cap 3, 1-22 

Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele, Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.  Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;

Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.

Nu exista comentarii »

http://www.gandul.info/articol_30932/_quot_exorcistul_quot__de_la_tanacu_a_binecuvantat_instanta_care_i_a_dat_14_ani_de_inchisoare.html

http://www.gandul.info/articol_30878/preotul_roman_din_alcala_de_henares_n_a_vrut_sa_l_inmormanteze_pe_sibianul_injunghiat_de_un_spaniol.html

http://www.evz.ro/article.php?artid=292956

Citat: Extrema dreapta romaneasca impreuna cu cinci mitropolii ortodoxe, eparhii romano-catolice, Biserica Greco-Catolica si cultele neoprotestante(www.protejarea-familiei.com ), intr-un consens neobisnuit si periculos (sic), au demarat procedura de modificare a Constitutiei. De data aceasta pentru „protejarea familiei” prin definirea casatoriei ca fiind doar uniunea intre un barbat si o femeie.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9389&art=24843&cHash=0e7594e75o

Judecata nedreapta, alungarea vaduvei si a orfanului, ura fata de lucrurile lui Dumnezeu (casatoria). Suntem Israel cel razvratit, cel fara-de-lege, rugaciunile noastre nu pot fi primite, avem mainile pline de sange.

Nu exista comentarii »

Zi aliturgica  ISAIA  Capitolul 1  De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte. Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi.   Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă; Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei. Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei! Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor.  

Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios. Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate. Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi. Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă. Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.

Capitolul 2, 1-3  Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim. Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.

Multe popoare vor veni şi vor zice: “Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.

Nu exista comentarii »

PILDELE LUI SOLOMON

Capitolul 1, 20-33

Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!

Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme”.

Nu exista comentarii »