Război întru Cuvânt

În pericopa din Vechiul Testament de astăzi este înfăţişat Lameh, urmaş al lui Cain. Într-una din scrierile Sf. Ioan Gură de Aur, acesta amintea de Lameh pentru a ilustra faptul că pedeapsa dată cuiva pentru o fărădelege este mai mare pentru cei care sunt în cunoştinţă de cauză. Cain fusese pedepsit pentru uciderea dreptului Abel. Era ştiută, deci, înainte de cele 10 porunci, porunca “nu ucide”. Dar păcatul, încălcarea poruncii nesocotind pedeapsa dată de Dumnezeu atrage după sine o şi mai mare osândire. Vedem că Lameh nu a ucis precum Cain. Lameh spune “pentru rana mea şi pentru vânătaia mea”, deci uciderea a fost, se pare, o răzbunare. Dar acest lucru nu scade osânda, cum însuşi Lameh mărturiseşte şi cum el însuşi se osândeşte pe sine-şi.

Nu exista comentarii »

Astăzi se pomeneşte Sf. Ioan Casian. Am să redau în întregime descrierea vieţii sale din Vieţile Sfinţilor, deoarece totul este de citit şi de reţinut. Este demn de remarcat că Sfântul Ioan Casian întruchipează, înainte de glasul puternic al Sf. Grigorie Palama, tradiţia creştină răsăriteană, sau ortodoxă, în care scopul vieţuirii pustniceşti (şi scopul vieţii credinciosului) este trăirea lui Dumnezeu încă din această viaţă, pentru a avea mântuire. Viaţa sa ne arată încă odată că pilda talanţilor se referă la harul Duhului Sfânt pe care îl primim, şi care poate da roade dacă există conlucrarea omului. Astfel, după cum spune Sf. Ioan Casian în Convorbirile sale, “nimeni nu poate sa rabde cursele diavolului, nici sa stinga sau sa inabuse fierbintelile trupului, care ard ca un foc adevarat, daca nu-l ajuta harul lui Dumnezeu, care ocroteste si intareste slabiciunea noastra.” “Fără Mine nu puteţi face nimic“, ne spune Mântuitorul. În acest sens, vom înţelege că “faptele bune” sunt de fapt roadele harului dumnezeiesc. Noi, via lui Iisus Hristos, putem da roadă bună sau aguridă. Dar nu putem noi facem nimic, de la noi, pentru noi, prin noi, decât răul şi uciderea.

Iată, pe larg, viaţa Sfântului Ioan Casian:

Viaţa şi nevoinţa Cuviosului Părintelui nostru Ioan Casian:

“Acest Cuvios Părinte de neam străromân s-a născut prin anii 365 de la venirea mîntuirii prin Hristos-Domnul, în Dobrogea, numită pe atunci Sciţia Mică, la un loc ce-i păstrează din vechime pînă azi numele “podişul Casian” şi “peştera lui Casian”. Continuare »

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 5, 16-25

Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin dreptatea Sa. Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile mănoase, lăsate de cei bogaţi. Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri, Căci ei zic: “Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem”.

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!

Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare! Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept! Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel! De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 4, 16-26

Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh.

Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema.

Şi a zis Lameh către femeile sale: “Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!” Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: “Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. http://cuvant.wordpress.com/2007/02/28/despre-cazul-lameh/

Nu exista comentarii »

Creştinatatea se confruntă, la începutul Postului Mare, aşadar la începutul perioadei închinate prin excelenţă Patimilor, Răstignirii şi Învierii Mântuitorului, cu o nouă hulă îndreptată împotriva lui Hristos. O hulă întreţinută de un complex agresiv şi puternic – cel al industriei hollywoodiene, aliat cu cel al industriei de TV “Science”, Discovery sau National Georgaphic. Nici nu se stinseseră ecourile precedentelor mari hule – cea a farsorului Dan Brown si cea a asa-zisei “Evangheliei lui Iuda” [în link se găsesc amănunte despre subiect]. Prima fusese organizată de complexul Hollywood + National Geographic, însoţită de documentare pseudo-ştiinţifice pe Discovery. A doua a fost o producţie National Geographic integral, şi a constat în lansarea unor false ipoteze “ştiinţifice” legate de un document istoric al unei secte de gnostici de la începuturile creştinismului. Patternul se repetă. Avem un aventurier, un farsor, anume “descoperitorul” Simcha Jacobovici, un faimos regizor care s-a pus în fruntea propagandei de lux, James Cameron, avem Discovery, deci pretenţia de ştiinţificitate, şi spectacol, Hollywood. Este demnă de consemnat “mărturia” lui James Cameron. Regizorul Titanicului a afirmat senin că descoperirea este o dovadă certă a existenţei umane, concrete, a lui Iisus Hristos…De parcă întreaga creştinătate şi ceata sfinţilor a crezut până acum în “ideea” Iisus, o idee creată din neant de nişte evrei care se plictiseau, probabil, şi au inventat o religie să le treacă urâtul. Dar altceva este important aici. Este forţa pe care o dă minciunii acest complex fastuos de falsificare a ştiinţei şi de propagandă de lux. Este o minciună întreţinută, agresiv, conştient. Este îndreptată împotriva creştinismului, împotriva lui Iisus Hristos. Ştim că în vremea Antihristului se va nega “mărturia Crucii” (Sf. Mucenic Policarp), se va nega Răstignirea şi Învierea, adică Însuşi Hristos. Dar nu oricum. Ci prin propriile minuni ale Tatălui Minciunii. Căci ce altceva decât “minuni”, decât farse, iluzionisme, sunt toate aceste documentare care încearcă să treacă drept evidente, drept acceptabile, drept normale, drept nu-aşa-de-rele hule precum mormântul familiei lui Iisus sau căsătoria cu Maria Magdalena? Minciuna senină, spusă cu îndrazneală, împotriva evidenţelor, împotriva bunului simţ şi al bunei credinţe, este un semn că vremurile noastre sunt vrăjmaşe lui Dumnezeu-Iisus Hristos. În plus, această minciună nu va combate ideile creştinismului, nuu…Viclenia va consta în falsificarea, nu în negarea lor. Nu ar trebui să mire intenţia unui Simcha Jacobovici, care, după cum, aflăm din ziar, nu este la prima minciună îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Miră însă amploarea minciunii, receptivitatea de care oamenii dau dovadă, slabele lor reflexe de aderenţă la adevăr şi onestitate. În mod cert, minciuna va face rating şi mulţi, mulţi bani. Şi toţi cei care vor accepta să facă acest lucru “din curiozitate” vor participa, de fapt, activ, la această hulă. Am avut imboldul să fac o sumară revistă a presei, interne şi internaţionale, pe acest subiect. Dacă în Franţa Le Monde şi Le Figaro nu au crezut că subiectul merită abordat, se pare că în mediul anglo-saxon receptivitatea a fost mai mare. The Times, The Thelegraph, în Marea Britanie, şi Washington Post în SUA au acordat atenţie subiectului. În tradiţia jurnalismului “obiectiv”, se relatează evocata descoperire a celor doi fără “subiectivism” din partea autorului. Se menţionează, doar, oarecum în treacăt, că descoperirea ar intra în contradicţie cu tradiţia creştină. Prin ultimul paragraf, când deja se presupune că cititorul ar fi fost convins de posibilitatea veridicităţii “descoperirii”, se citează şi vreo două, trei opinii critice. Mai ferm este italianul Corriere de la Sera care titrează clar că descoperirea este o “tesi ridicola”. Dar ai noştri? Aici este aici…Aici este durerosul, când vedem ce se întâmplă la noi. Popularizată agresiv la Antena 1 si Antena 3, fără pic de discernământ. Fără citarea celor care nu dau doi bani pe ştiinţificitatea descoperirilor, printre care însuşi descoperitorul originar al vestigiilor arheologice. Oamenii, creştini-ortodocşi, se fac de bună voie perpetuatorii minciunii, hulei, crimei. A nega, fie şi indirect, mărturia Crucii, este a fi complice cu cei care l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte presa scrisă, Cotidianul abordează problema iresponsabil, uşuratic, incredibil de uşuratic. Autorul nici măcar nu ştie cum se scrie numele Mântuitorului. Dar nu se dă la o parte de la articole pe temă. Merită menţionate pozitiv Adevărul şi Ziua. Cu mărturii puternice, care demontează aberaţiile hulelor, cu surse precum profesorul Amos Kloner, descoperitorul de drept şi de fapt al vestigiilor arheologice, cu observaţii de bun simţ pe care orice om dotat cu o inteligenţă firească şi cu instincte ne-pervertite de onestitate ar fi putut să le facă. Ceasul este însă al întunericului. Iar iluzionismele, “miracolele” Tatălui Minciunii sunt abia la început.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 4, 8-15

După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: “Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?”

Şi a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”.

Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: “Pedeapsa mea este maz mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.

Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: “Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 5, 7-16

Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire. Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară!

Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: “Jur că aceste case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele. Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă, numai o efă”. Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin!

Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale. Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete! De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie…Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin dreptatea Sa.

Nu exista comentarii »

FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 3, 21-24

Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”

De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

 FACEREA – ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 4

 După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: “Am dobândit om de la Dumnezeu”. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.

Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui, Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta? Când faci bine, oare nu-n este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”

Nu exista comentarii »

ISAIA

Capitolul 4, 2-6

În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă şi roadele pământului în mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat. Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor chema sfinţi şi oricine va fi înscris să trăiască în Ierusalim. Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi şters fărădelegile din mijlocul lui prin duhul dreptăţii şi al nimicirii, Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un nor şi ca un fum ziua, iar noaptea ca un foc strălucitor şi ca o văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi acoperământ: Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de ploaie.

 ISAIA

Capitolul 5, 1-7

Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coastă mănoasă. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă.

Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, fiţi judecători intre mine şi via mea.

Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-mi rodească struguri, mi-a rodit aguridă? Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare. Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor năpădi spinii şi bălăriile. De asemenea şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea. Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire.

Nu exista comentarii »

Pentru citirea căderii lui Adam:

Fragment din CANONUL MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul:

…

Râvnind neascultãrii lui Adam celui întâi zidit, M-am cunoscut pe mine dezbrãcat de Dumnezeu si de împãrãtia cea pururea fiitoare si de desfãtare, pentru pãcatele mele.

Vai, ticãloase suflete!

Pentru ce te-ai asemãnat Evei celei dintâi? Cã ai cãzut rãu si te-ai rãnit amar; cã te-ai atins de pom si ai gustat cu îndrãznealã mâncarea cea nechibzuitã.

În locul Evei celei trupesti, fãcutu-s-a mie Evã întelegãtoare gândul cel cu poftã trupeascã, arãtându-mi cele plãcute, si gustând pururea din bãutura cea amarã.

Dupã dreptate a fost lepãdat Adam din Eden, nepãzind singura Ta poruncã,Mântuitorule.

Dar eu, care am cãlcat totdeauna cuvintele Tale cele dãtãtoare de viatã, ce voi pãtimi?

  http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

1 Comentariu »