Război întru Cuvânt

Din: revista Rost, nr. 101/ septembrie 2011

Omul este om când tinde spre Dumnezeu

 Nu demult, avva Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, s-a mutat la cele veşnice, după o viaţă de călugărie. Bunul Dumnezeu a făcut să-i luăm un ultim interviu, pregătit a apărea într-o carte, chiar cu puţin timp înainte de a se săvârşi din viaţa pământească. Îl redăm aici în premieră.

 Interviu de George Căbaş

 - Preacuvioase părinte, vă rugăm să ne spuneţi cum ne putem da seama de ce patimă suntem stăpâniţi cel mai mult, pentru a lucra împotriva ei şi pentru mântuirea noastră.

Continuare»

2 Comentarii »

Vedeti si:

Pe 22 februarie facem pomenirea unui an de la mutarea la Domnul a Parintelui Petroniu Tanase, Staretul celui mai vechi asezamant monahal romanesc din Sfantul Munte — Schitul Prodromu.

Inca din tinerete, la numai 14 ani, s-a dus cautand vietuirea ingereasca la vechea lavra a Neamtului, unde se va inchinovia dupa unsprezece ani, iar dumnezeiasca pronie l-a purtat apoi la Manastirea Antim, ce va ajunge lacas al renasterii isihaste a „Rugului Aprins”. La Bucuresti studiaza teologia, dar si matematica si filosofia. Tot la Antim isi vadeste aplecarea carturareasca, incercand sa puna in randuiala biblioteca de acolo, lucrare in care ii va urma peste cativa ani tanarul ierodiacon Bartolomeu Anania, viitorul Mitropolit al Clujului. Continuare»

3 Comentarii »

• Familia Ortodoxa: Părintele Florea Mureşanu – † 4 ianuarie 1961, Aiud

Articol apărut în nr. 12/2010 din “Familia Ortodoxă”.

În buchetul mărturisitorilor Bisericii noastre din veacul al 20-lea, părintele Florea Mureşanu este o aleasă floare, culeasă de Hristos din pământul Ardealului, care a sfârşit lupta cea bună luând cununa muceniciei în temniţa Aiudului. „Cărturar de seamă, patriot desăvârşit, intelectual de primă mână, scriitor original şi mai presus de toate, preot adevărat…, prieten cu Blaga, iubitor de viaţă duhovnicească şi pregătit să îmbrace haina călugărească, preotul Florea Mureşanu este unul din miile de martiri pe care i-a dat Biserica Ortodoxă”, spunea despre dânsul Arhiepiscopul Iustinian al Maramureşului şi Sătmarului. Continuare»

1 Comentariu »

Bolile duhovnicesti ale timpurilor noastre

Adancul vietii omenesti este determinat nu doar de conditile exterioare, fìzice si economice, ci, mai intai de toate, de alegerea moral-personala a constiintei. Aici se gaseste radacina ontologica a omului: omul este o persoana, ce cauta sa dobandeasca adancul si scopul vietii.

                                                                                     (Sfantul Ioan (Maximovici)

Domnul nostru Iisus Hristos spune: “… Nu cei sana­tosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu am venit sa chem pe drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta” (Mc. 2, 17). Scriitorii crestini (de exemplu, Cuviosul Maxim Marturisitorul) stabilesc o conexiune intre sanatate si faptele bune si cunoasterea lui Dumnezeu, precum si intre boala si pacat si necunoasterea lui Dumnezeu. Ava Evagrie sustine ca sanatatea sufletului se numeste nepatimire (biruinta asupra patimilor). La fel, spune si SfantuI Mucenic Metodie al Patarelor: „Orice faradelege sufleteasca este o boala… Adevarul este sanatate, iar minciuna boala”.

Fiecare din noi, chiar daca negam aceasta, intr-o anumita masura suntem contaminati de patimi. Pe langa bolile somatice si psihice, exista si boli duhovnicesti. Simptomele lor formeaza o imagine pestrita, uneori chiar contradictorie. Una din caracteristicile tragediei duhovnicesti se exprima prin faptul ca omul sau nu e capabil sa dobandeasca, sau pierde sensul vietii. Continuare»

8 Comentarii »

Arhim. Evsevios Vittis: TALCUIRI LA APOCALIPSA (III)

Omilia a patruzeci şi şaptea

Apocalipsa (19, 11-21)

• Condamnarea fiarei şi a profetului mincinos şi nimicirea armatei lor de câtre Mesia – Hristos («lupta lui Mesia») (19,11-21).

• Mesia – Hristos apare cu armata Sa în vederea luptei decisive (19,11-16).

• Un înger vesteşte nimicirea armatei potrivnice lui Dumnezeu (19,17-18).

• Fiara şi falsul profet sunt prinşi de vii şi aruncaţi în marea cea de foc, în timp ce armata lor este nimicită cu totul (19,19-21).

În omilia precedentă ne întrebam ce a mai rămas din Apocalipsă, odată ce am ajuns la capitolul al 19-lea. Însă pe măsură ce ne apropiem de sfârşit, ni se descoperă tot mai multe evenimente importante. Le vom menţiona încă de la început prin ceea ce au fundamental, pentru a ne face o idee despre ele, iar apoi le vom analiza pe rând. Să ne grăbim, aşadar, «să vedem sfârşitul» ce se apropie. Mă refer desigur la sfârşitul Apocalipsei, aceasta ca să nu apară vreo neînţelegere. Cu puţină răbdare, vom vedea şi evoluţia evenimentelor următoare. Trebuie să spun cu anticipaţie că aici avem de a face cu una din părţile cele mai frumoase ale acestei sfinte cărţi. Astăzi ne vom preocupa în modul concret de «intrarea în luptă a lui Mesia», moment atât de aşteptat.

Ce a mai rămas să vedem din Apocalipsă?

a) Biruinţa lui Hristos împotriva Antihristului (19,11-21).

b) Împărăţia lui Hristos de o mie de ani şi condamnarea, la început temporară, iar apoi definitivă a Satanei (20,1-10).

c) Judecata universală (20,11-15).

d) «Noua zidire (creaţie)» şi «Cortul lui Dumnezeu cu oamenii» (Noul Ierusalim) (21,1-22,5).

e) Epilogul Apocalipsei (22,6-21).

Continuare»

4 Comentarii »

In aceasta zi se face pomenirea Venirii A Doua, intru slava, a Domnului nostru Iisus Hristos.

“Dupa cele doua pilde din duminicile trecute, pilda Vamesului si a Fariseului si pilda Fiului risipitor, dumnezeiestii parinti au randuit in aceasta duminica pomenirea celei de-a doua venire a Domnului, pentru ca nu cumva omul, afland din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sa traiasca fara nici o grija, spunandu-si: Continuare»

4 Comentarii »

***

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. (Mt. 25, 31-46)

***

DESPRE DRAGOSTE

“Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut”
(Mt 25,40)

“Dreptmăritori creştini,

Cred că nu v-aţi întrebat niciodată de ce în răspunsul dat tânărului bogat din Evanghelie — care-L întrebase ce să facă pentru a moşteni viaţa de veci — Mântuitorul Hristos, făcând referire la Decalog, a evocat numai cinci dintre porunci, şi anume doar pe acelea care privesc pe aproapele (Mt. 19,16-26). Şi, poate n-aţi băgat de seamă, sau poate vi s-a părut că în mod cu totul întâmplător Domnul i-a dat tânărului drept poruncă suplimentară, pentru a putea fi desăvârşit, iubirea de săraci:

„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Mt. 19, 21).

Ei bine, dacă aţi fost tentaţi să credeţi până acum că absolut întâmplător i-a zis Hristos tânărului bogat:

„Ştii poruncile: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 19, 18-19);

dacă aţi crezut că aşa, într-o doară, Hristos l-a trimis să-şi dea averea săracilor, pentru ca apoi să-I urmeze, iată că evanghelia de astăzi ne încredinţează că înaintea lui Dumnezeu contează — mai mult decât toate virtuţile şi decât toate faptele noastre — atitudinea pe care o avem faţă de aproapele. Atitudinea de milă, de compasiune şi de dragoste. Continuare»

5 Comentarii »

ÎN DUMINICA LĂSATULUI SEC DE CARNE (I)

Acum, Sfânta Biserică ne aminteşte de înfricoşata Judecată. Ea ne-a trimis deja să învăţăm de la vameş smeritul strigăt: “Doamne, milostiv fii mie, păcătosului!“ Ea ne-a îndemnat să nu ne lăsăm să cădem, ci, urmând fiului risipitor, să ne sculăm şi să mergem la Milostivul Tată Ceresc şi să-L rugăm să ne primească pe noi, cei nevrednici, a ne numi fii ai Lui, măcar ca pe nişte năimiţi. Ea se mai teme, însă, ca nu cumva, din neluare-aminte, să trecem nebăgate în seamă aceste lecţii şi să rămânem, din pricina împietririi inimii, încurcaţi în păcate. Aceasta este pricina pentru care acum, zugrăvind priveliştea înfricoşatei Judecăţi, ea vesteşte încă şi mai răsunător: Continuare»

2 Comentarii »

Va veni o zi când inima ta va cânta rugăciunea

„Bolnav de TBC, pe la începutul lunii mai 1951, – povesteşte Octavian Anastasescu – am ajuns la Târgu-Ocna. In cele trei luni şi jumătate cât am stat în această închisoare l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu. Fusesem prevenit de ceilalţi că este un sfânt în viată. Lucrul acesta l-am simţit şi il mărturisesc şi eu. Din mai multele întâmplari deosebite trăite în preajma lui, o să mă opresc doar la câteva.

In discuţiile pe care le-am purtat, mi-a vorbit adesea şi m-a îndemnat să spun rugăciunea Lui Iisus. M-a sfătuit să fac această rugăciune folosind o anumită tehnică; cu mâna pe puls, fiecare bătaie trebuia însoţită cu un cuvânt al rugăciunii. Ma străduiam şi eu să spun rugăciunea în timpul in care stăteam întins pe pat şi nu aveam altă ocupaţie. Când ne întâlneam, Valeriu mă întreba despre rugăciune. Ii spuneam că mă silesc, dar cu toata străduinţa mea nu am ajuns să spun rugăciunea aşi cum trebuie, adică cu inima. Continuare»

7 Comentarii »

“E vremea pocaintei! Oamenii ne-au parasit…”

Pr. Gh. Calciu: “Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”

***

Astazi, 18 februarie, la 60 de ani de la mutarea sa la Domnul, este sarbatoare in inimile tuturor celor care-l cinstesc pe Valeriu Gafencu asa cum se cuvine, adica asa cum este el in adevar: ca sfantul exponential al neamului nostru, din ultimul veac. Credem si marturisim fara cea mai mica sovaiala, impreuna cu parintele Calciu, ca “nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”.

Daca avem curajul sa-i primim in inima duhul sau si chipul sfinteniei sale, daca putem sa-i sorbim ca pe o apa vie uluitoarele sale pilde, atunci toate pretentiile si toate pretiozitatile noastre meschine de asa-zisi crestini ar fi facute tandari si ne-am vedea goi, in toata nimicnicia noastra. Atunci toata ingamfarea cu “faptele noastre” si toata afisarea noastra guraliva de zi cu zi si-ar arata pe deplin gaunosenia si macar atunci, poate, am invata rusinea cea buna.

Nimic nu i-a lipsit “mult-patimitorului Valeriu” pentru a putea fi numit desavarsit: Continuare»

6 Comentarii »